Asa se procedeaza – regulile camerei 118 – Made by Ion

Locatari

1. Carcea Iulian, aka Sulio
2. Găvănărescu Alexandru, aka Găvă
3. Ionescu Andrei, aka Hevi
4. Turcu Ioan, aka Ion

Constituţia 118 TV – Regulament de ordine interioară pentru musafirii (ne)poftiţi

Capitolul I: Dispoziţii generale

1. Nimeni nu este mai presus de Constituţia 118 TV. Excepţie facem noi.
2. Descălţaţi-vă la uşă
3. Nu vă atingeţi de mâncarea noastră
4. B.Y.O.B. (Bring your own beer). Pentru necunoscători, vii cu băutura ta, sau ieşi, ce pula mea.
5. Folosiţi un limbaj adecvat comunicării civilizate. Adică, băgaţi-va pula strict verbal.
6. Într-o conversaţie cu Sulio, forma de adresare corespunzătoare este “Dă pula”. Dacă nu ţi se răspunde cu “Na pula”, dedu singur.
7. Atunci când vi se cere o ţigară, oferiţi-o fără remuşcări. Dumnezeu vă va răsplăti. Odata…
8. Interviuri acordăm doar dimineaţa, între orele 16:00-16:01.
9. Pentru a evita caria dentară, folosiţi prezervativul Colgate.
10. Calculatoarele noastre sunt off-limits. În special al lui Ion.
11. PARPIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIL !!!!
12. În incinta sediului 118TV nu se fumează.
13. Nerespectarea regulilor de mai sus constituie contravenţie şi se sancţionează conform cap. II, art. 1.

Capitolul II: Sancţiuni

1. Simpatizezi cu PD-L sau Traian Băsescu? Faci o muie.
2. Intri încălţat? Cumperi o sticlă de Cola 2.5l.
3. Fumezi în cameră fără permisiune? Ţi se confiscă ţigările.În cazul în care nu mai deţii nicio ţigară, ai de ales între un şut în cur sau spălatul chiloţilor lui Găvă.
4. Te atingi de mâncarea noastră? Îţi violăm femela. Şi o forţăm să ne găteasca.
5. Eşti băiat şi nu ai bere? Stai la uşă!
6. Eşti fată şi vii fără vodka? Găsim noi alte metode de plată a impozitului…
7. Ţi se cere o ţigară? Dacă eşti fumător şi nu dai, beleşti pula. Dacă eşti nefumător, beleşti pula. Eşti fată? Şi ce? […]
8. Ne deranjezi în afara orelor acordate interviurilor? Vezi alineatul de mai sus.
9. Îţi pute gura? Na pula!
10. Nu vă aşezaţi la calculatorul lui Ion. Nu vă atingeţi de calculatorul lui Ion. Nu îndrăzniţi măcar să priviţi la calculatorul lui Ion. Pedepsele sunt prea perverse pentru a le descrie aici. Proceed at your own risk!
11. Idem Găvă, Sulio & Hevi.
12. Nu parpilizaţi camera. Sau îţi parpilizăm nasul.

Capitolul III: Excepţii

1. Oricare dintre regulile de mai sus poate fi încălcata atunci când în cameră sunt mai mult de 10 persoane prezente, dintre care cel puţin 6 fete. Sau cu acordul tuturor locatarilor prezenţi.
2. Excepţie la excepţia a. o constituie parpilizarea intenţionată a camerei. Nu îndrăzniţi, că beliţi bastârcu’.
3. Gunoiul are dreptul de a încălca oricare din regulile de mai sus, atât timp cât linge podeaua înainte de a intra. Prietenii ştiu de ce.
4. PARPIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIL !!!!

Acesta constitutie este conceputa si redactata integral de Ion. ©Ol raits rizarvd

Patru ani “la misto” – Personajul din carte – Vagabond (clasa a-XI-a)

Poate cea mai mare dilema pentru cei care stiu despre ce ar trebui sa fie postul asta este de ce tocmai titlul asta. De ce “Personajul din carte”. Pai va spun imediat, si o sa intelegeti. Ideea e ca in vacanta de vara, incerca mama sa ma convinga sa citesc si eu ceva. Si imi spune de o carte care parea foarte interesanta. Elevul Dima dintr-a VII-a. Ma apuc, o citesc, si vreau sa va spun ca mi-a placut atat de mult incat nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o. Acum o citesc din nou. Bun. Ideea e ca in cartea asta personajele (elevi in clasa a-VII-a ciclul gimnazial, adica echivalentul clasei a XI-a in zilele noastre) faceau numai prostii la scoala, prostii gen adormit la ore cu capul pe banci, se certau cu profesorii pentru a-si sustine parerile si drepturile, ba chiar la un moment dat arunca cu o calimara dupa un profesor. Ideea e ca eu nu am putut sa cred ca se poate intampla asa ceva in realitate. Nu am crezut ca pot exista asemenea elevi, dar, ce sa vezi…cam asa am fost eu incepand cu clasa a-XI-a. Bine, nu va ganditi ca am aruncat cu o calimara dupa vre-un profesor, dar dormitul la ore cu capul pe banca era hobby-ul meu numarul 1 la scoala, certurile cu profesorii erau la ordirea zilei, chiulitul sa nu mai zic.

In vara aia a aflat mama ca fumez. Munceam, si vin intr-o zi de la munca si din buzunar imi cade bricheta. Imi gaseste mama si tigarile si ma intrebada:
-Andi, fumezi?
-Da.
-Cum nu, ca ti-am gasit tigarile
A fost foarte funny. Pentru ca fumam Wincester, nimeni nu ma fuma la scoala. Cand imi cerea cate cineva o tigara si vedea ce am se lecuiau imediat. Singurul care mai lua de la mine era Nepotu, care atunci cand nu avea tigari iesea din scoala si urla dupa mine ceva de genu: “Heavy, da-mi un TBC d-ala de-al tau”

Tragedia a inceput inca din vacanta. Imi aduc aminte ca eram in drum spre Baicoi. Ma duceam la Carmen si ea ma tot suna sa vin mai repede. Cand eram in microbuz m-a sunat sa-mi dea niste vesti noi, care nu mai puteau astepta inca 10 minute pana cand ajungeam eu la ea. Si acum tin minte foarte bine, de-abia trecusem de canton si ma suna. Matusa ei care era (si cred ca inca este) profesoara de fizica la noi la liceu i-a spus cine e noua noastra diriginda (pentru ca Predeanu a iesise in cele din urma la pensie). Nu mi-a picat de loc bine cand am aflat numele dirigintelui – Iutes Petrescu Teodora – profa de fizica. Am zis ca asa ceva nu se poate. Tiranul la noi in clasa mai si mai des acum. Eram suparat, ba as putea spune chiar bulversat, dar nu aveam ce-i face. Trebuia sa induram…

Incepe scoala, si facem cunostinta cu noua profesoara de matematica. (Predeanu iesise intr-un final la pensie). Apare in fata clasei la ora de mate o tipa cocheta, si care parea foarte pusa pe treaba, si chiar de treaba as putea spune, desi mie nu imi inspira prea multa incredere (oare sa fi fost un motiv si ca era femeie care preda matematica? Ma rog, chiar nu mai conteaza). Incepe scoala, vin si orele de matematica, unde noi nu mai intelegeam nimic. Dupa ce facusem 2 ani matematica cu Dracu, acum faceam cu ta-su, sau mai bine zis, cu ma-sa. Desi femeia parea bine intentionata, capacitatea mintala nu ii permitea sa predea, sa se faca inteleasa. Ni s-au mai schimbat si alti profesori, printre care profa de romana. Nu mai faceam cu profa de la care intelgeam toti, si care ne placea la toti. A venit o tipa blonda (si la propriu si la figurat), cam de varsta cu sor-mea. Am zis ca poate-poate se ridica la nivelul asteptarilor noastre. N-a fost sa fie insa asa.

Notele proaste se adunau, corijenta la mate batea la usa (pentru ca din 8 semestre cat a avut tot liceul, 5 semestre era sa raman corijent la mate, unul chiar am ramas si unul am tras tare sa scap de corijenta si sa intru in bac – dar asta e o alta poveste). Incepusem sa ma obisnuiesc sa dorm la ore. Cum intra profesorul in clasa si se facea liniste puneam capul linistit pe banca si adormeam. Ma trezeau colegii la sfarsitul orei sa ies cu ei la fumat. De cele mai multe ori aveam semne pe fata de la caciula pe care o foloseam pe post de perna (caciula lui Petre). Profa de romana imi prinsese miscarea si cum ma vedea ca aplec capul (pentru ca statea mereu cu ochii pe mine) ma striga si nu ma lasa sa adorm

O parte frumoasa a fost cand nu am facut o ora odata (nu incepuse scoala de mult) si nu ne mai lasa sa fumam in spatele liceului, unde fumam noi de obicei. Trebuia sa iesim la poarta. Ma duc eu cu Carmen si cu Andreea dupa mine, scot wincesterul din buzunar (ca eu asta fumam) si iesim la poarta. Cand ma uit, mama era la 100 de metri. Ma intorc in curtea scolii sa nu ma vada, dar dupa m-am gandit ca oricum m-a vazut si oricum stie ca fumez. Bag tigara in pachet la loc, pentru ca inca nu o aprinsesem si ies la poarta. Ajunge mama in dreptul meu si m-a intrebat de ce m-am intors. M-a intrebat daca am ascuns tigara. I-am spus ca nu am ascuns nici o tigara, ca imi dau fetele pentru ca eu am ramas fara. La care mama scoate pachetul ei din geanta, il desface si imi da o tigara. Mi-a picat fata. Nu mi-a venit sa cred. A fost prima tigara pe care am fumat-o de la un membru al familiei cu stirea lor (pentru ca pana atunci cand fumam de la ei furam tigari ) . Primul lucru pe care l-am fauct a fost sa o sun pe sor-mea sa-i spun marea intamplare. Nici ei nu-i venea sa creada.

In octobombrie, ne hotaram sa renovam apartamentul. A fost perfecta sincronizarea cu un eveniment din Bucuresti. A fost in Piata Constitutiei un concert de protest impotriva noii cenzuri, lege care trebuia sa cenzureze 90% din muzica rock. A fost mare tam-tam la vremea respectiva. Ce puteam sa facem al’ceva decat sa mergem si noi. Ne-am suit in tren si ne-am dus la Bucuresti. Am fost destul de multi. Am ajuns in Bucuresti, ne-am dus cu metroul pana in regie (eu nu mai calcasem niciodata p-acolo) si de acolo am mers pe jos pana in piata constitutiei. Nimeni nu stia drumul, nimeni nu stia ca ajungem cu metroul. Intrebam lumea cat mai e de mers si toti ne spuneau acelasi lucru “doua statii de autobuz”. Ale dreaq statii ca s-au facut 15 cred. Ajungem acolo, cantam, dansam, si dupa, hai la somn. Eu trebuia sa dorm la Andrei Troasca. Problema era cu Carmen. Ea nu avea unde sa ramana. Si nici la Ploiesti nu prea vroia sa se intoarca. Am zis ca daca e sa se intoarca ma intoc si eu cu ea, dar problema era ca eu nu aveam cum sa dorm acasa pentru la mine in camera exact in ziua aia spalasera peretii si era ud si frig. Am zis ca daca e vad eu pe unde stau si tot o aduc pe Carmen. Dar am vorbit cu Andrei si a venit si Carmen la el. Oricum, pana sa ajungem la Andrei, ne-am dus intai in ClubA sa dansam putin si dupa am plecat al el. Am luat 2 sticle de vin si acum a fost partea interesanta. Eram 2 elevi si 3 studenti care nu reuseam sa deschidem sticlele de vin. Dupa mult chin reusesc sa o desfac pe prima. O bem, o deschid si pe a doua si o bem si p-aia. Dupa am tras la sorti care cum doarme. Pana au facut ei biletelele eu am adormit. A picat Carmen cu Andrei. Eu am cerut si celelalte biletele sa fiu sigur ca nu am fost tras in teapa. Am mai stat la taclale si dupa m-am bagat la somn. La 7 juma aveam tren spre Ploiesti. Dar nu am reusit sa ne trezim. Am plecat cu un rapid pe la 12. Ultimii mei bani ii dadusem pe tigari in dimineata aia. Mi-a luat Carmen bilet, dar asta dupa ce m-am certat cu ea pentru ca eu am zis sa mergem cu nasul. Nici n-a vrut sa auda. Eram pe peron in gara de nord si o suna pe Carmen mama ei , care stia ca ea este la majoratul Catincai. Carmen minte ca spala vasele si ca nu poate sa stea prea mult la taclale ca este uda si ii fac semn sa inchida repede telefonul. Zis si facut. A inchis apelul si imediat dupa se aude un suierat de tren. Am scapat ca prin urechile acului. Am ajuns si acasa si somn de voie din nou.

Vine momentul tezelor. Am putut sa ne alegem la ce sa dam teza si eu am ales sa dau la fizica. Stiam eu ce aleg. Vine teza. Vineri dimineata, ora 7:30 eram in ultima banca cu foaia pregatita pentru teza. Vine profa si ne da subiectele. Ma uit la ele ca la felul paispe, stiam ca o sa iau 2, pentru ca nu invatasem nimic. Imi fusese prea lene. Desenez pe foaie niste norisori si niste topoare insangerate si ma bag la somn. Ce sa mai, dupa 10 minute eu deja visam. Dupa fizica aveam franceza. Imi aduc aminte ca nu au reusit colegii sa ma trezeasca in pauza, si nu m-a trezit nici profa de franceza. M-a lasat sa-mi fac somnul de frumusete. M-am trezit cu 10 minute inainte sa se termina ora de fraceza. Ma uit la ceas, nu-mi vine sa cred cat am dormit, i-am spus profei si eu saru’mana, ea zambind mi-a spus “neata”. Cand ma uit pe banca, teza la fizica disparuse fara urme. Era clar ca cineva a dat si foaia mea. Eram asa mandru de mine. 2 curat la fizica in teza nu mai luasem. Cand ne-a adus diriga tezele, pana sa ma strige si sa-mi strige nota, am strigat eu mandru si tare “DOI!”. Si doi a fost.

Daca nu ma insel, luni era ziua cand aveam 2 ore de romana una dupa alta, si chiar primele ore. Dadeam lucrare. Cine era nebun sa se duca? Ne strangem in fata liceului si hai sa vedem pe unde ne ascundem. Eu si cu inca un coleg (Andrei Ivanoiu) aveam probleme cu ascunsul prin zona pentru ca mama si maica-sa treceau pe acolo in drum spre scarbici, cam pe la 8). Ne gandim noi, si ne bagam dupa niste blocuri, ascunsi dupa o centrala, si tutungeam de rupeam. Doua ore am inghetat pe acolo (pentru ca am uitat sa precizez ca era iarna afara).

Imi aduc aminte ca de sfantul Andrei s-au facut mai putine ore si dupa scoala ne-am dus acasa la Frangulea sa bem si noi un paharel in cinstea noastra. S-a lasat cu multe betii in ziua aia. Ma duc si eu acsasa pe la ora 3. Din feiricire nu s-au prins ai mei ca sunt ametit. In seara aia m-am dus cu ai mei la var-miu pentru ca era si ziua lui. Cand intram in casa, Octav (var-miu) imi spune foarte suparat ca o sa ne plictisim ca are calculatorul in service. Eu asta vroiam sa aud. L-am convins sa mergem la galerii sa ma intalnesc cu nepotu. Atunci a aflat el ca eu fumez. Si tot atunci mi-a bagat o replica foarte funny: “D-aia imi place mie de voi rocarii, pentru ca va respectati intre voi si ca sunteti apropiati”. Replica asta mi-a dat-o dupa ce am ajuns la galerii si am inceput sa dau noroc si sa salut toata lumea, pentru ca na, ii cam cunosteam pe toti. A-2-a zi era concert Phoenix in Piata Univeristatii in Bucuresti. Normal ca trebuia sa mergem si noi. Imi aduc aminte ca o fata (pe care o stiam doar din vedere dar care era in acelasi grup) a intrebat la panarama “eu cu cine ma combin maine la concert?” si eu m-am oferit. A doua zi in Bucuresti m-a sunat sa ne intalnim si ne-am combinat pe “In umbra marelui urs”. Am stat cam 9-10 luni impreuna. Am stat ceva. Nepotu venise la Bucuresti beat. Statea vis-a-vis de TNB si vroia sa se duca la Casiono sa joace. Dar nu il lasa nimeni. Dupa concert am fost in ClubA cu sor-mea si am topait cateva ore, dupa ne-am dus la ea, unde am dormit si a-2-a zi, home.

Mereu la ora de biologie fie chiuleam fie ma bagam de servici pe scoala pentru ca nu invatam niciodata. Aveam o singura nota, un 4. Trebuia sa fac cumva sa trec. Din fericire era de-abia primul semestru. Era marti. Acum eram de servici pe scoala “legal”. Era ultima saptamana de scoala din semestrul ala. Trebuia neaparat sa iau un 6 ca sa trec. Scot la imprimanta un referet, si ma chinui intr-o ora la scoala sa-l invat. N-am reusit sa invat din el mai nimic. Ma duc la ora si am zis ca ce-o fi o fi si gata. Ma intreaba profa, dar eu nu stiam nimic. Eram praf facut gramada. Indrug eu ceva pe acolo, dar nu suficent. Dialogul care a urmat este memorabil:
-Andrei, de ce nu inveti tu la biologie?
-Pentru ca biologia mi se pare chin, pedeapsa si tortura. Nu imi place. Mi se pare total nefolositoare. Nu vad cu ce o sa ma ajute pe mine mai departe. Si e foarte incalcita si urata
Profei ii pica fata.
-Da, dar stii, nu e optionala, trebuie sa inveti si la asta chiar daca nu imi place.
-Pai invat si eu doamna profesoara, invat cat sa ma treceti, ca mai mult nu ma intereseaza.
-Daca te las eu conrijent semestrul asta, inveti mai mult semestrul urmator?
-NU!!!
-Bine, poti sa pleci…

Am stat 2 zile cu morcovul infipt adanc pentru ca nu stiam daca m-a trecut sau nu. De-abia joi am aflat ca m-a trecut. Am fost super incantat. Nici unui coleg nu-i venea sa credea ce i-am spus profesoarei si cat de senin eram cand vorbeam cu ea. Sincer, nici mie nu prea mi-a venit sa cred ce atitudine am avut. Nu stiu ce ma apucase sa fiu asa sincer. Ideea e ca am aflat de-abia joi ca am reusit sa trec clasa. Am trecut si la matematica. Ce sa mai, totul era super.

Clasa a-XI-a a fost anul majoratelor. Am fost la majoratul unuia din cei mai buni prieteni ai mei, Nepotu. Ne-am dus la Busteni, ca acolo si l-a fauct. Am luat acceleratul de 10 dimineata din vest. Am avut bilet in compartiment cu 2 unguroaice mastodonte care ba vorbeau in romana, ba in maghiara. M-am enervat si am inceput sa le cant cu dedicatie doamne ocroteste-i pe romanai . Am fost la majorate in Da Club, in apartamente, la munte si la restaurante. Am fost la majoratul unei colege, Andreea Preda (a.k.a. Mami), si a fost super. A fost singura data cand am dansat pe manele, dar nu aveam ce sa fac…trebuia sa iau fata la un dans. I-am dus cadou o pisica. Nu i-a venit sa creda. A fost foarte fericita cand a vazut sobolanul negru care mieuna. Si au fost multe majorate. A fost foarte tare. Chef dupa chef!

In primavara, m-a rugat un coleg (Adi Stancu) sa ma duc la el intr-o dupa-amiaza sa il ajut cu un proiect la informatica. Ma duc la el si a vrut sa ma plateasca, dar am refuzat (pentru ca eu nu am acceptat niciodata bani de la cunosctuti). M-a intrebat daca beau un whiskey, si i-am spus ca nu, dar vodka nu am refuzat-o. Imi umple un pahar cu vodka, il beau, mai imi umple unu, il beau si p-ala si dupa plec. Ma intalnescu cu Alina care si-a dat seama imediat ca eram baut. Mergem in Rossi Boss unde beau o bere juma’ si ma imbat. Era joi si era cam 5 jumatate – 6 seara. De acolo plecam in Hailaif unde am mai baut cam o bere si m-am facut si mai rau. M-a adus acasa prietenul Mirunei cu masina, si m-a lasat in fata blocului. Dar nu eram tampit sa ma duc acasa asa beat, asa ca m-am dus la nepotu. Am dat cu sutul in usa, pana a deschis Marian. Nepotu era la pregatire, dar Marian cand m-a vazut in ce hal eram m-a bagat in casa si eu m-am dus direct in pat. Cand a ajuns nepotu acasa i-a picat fata. Nu se astepta sa ma gaseasca la el in pat beat. Suna taica-su si ii spune ca trece pe acolo. Nu stia ce sa faca cu mne…drept urmare m-a luat si m-a bagat sub un dus rece. Pana la urma m-am trezit, am mers la mine, am mancat si dupa am plecat la loc la Nepotu sa mai bem o bere. A-2-a zi era prima zi de Motorrock. Am fost acolo si m-a dat nepotu de gol cand m-am ametit ca e a-2 -a zi consecutiva in care ma imbat. Sor-mea nu stia ce sa mai zica. Avea o fata foarte funny.

Vine si cel mai tare majorat. Majoratul lui Carmen, facut la ea acasa, cu corturile in livada. Toti colegii mei erau morti de beti, fete si baieti, doar o parte foarte mica din invitati ramasesera treji. Afost un chef frumos (despre care stiu ca am scris mai demult )

Cam asa a trecut si clasa a-XI-a. A fost frumoasa. A fost chiar memorabila (ca tot liceul ). Dar a trecut. Macar imi mai aduc aminte cate ceva. Ar mai fi multe de spus, dar de unde timp si spatiu? Poate o sa ma intalnesc cu colegii si o sa povestim de toate intamplarile astea. A fost prea frumos ca sa nu povestim mai departe.

Si ca tot mi-am adus aminte o intamplare din clasa a-X-a, sa o spun si p-aia, ca a fost foarte fuuny:
De sfantul Andrei (care a picat intr-o joi), am primit cel mai tare cadou de ziua mea. Prima ora, care era engleza, o faceam in amfiteatru din cauza spatiului. Eram asezat in banca, la care Andreea scoate din ghiozdan cadoul pentru mine. Era o sacosica de cadouri in care era foarte frumos impachetat ceva…nu mi-am dat seama ce era. Cand desfac pachetul, am vazut ca era un pachet de tigari Parliament, dar surpriza, pachetul era gol

O sa povestesc si ultimul an de liceu. Sa ma gandesc cum sa se numeasca…Zbye!

Berea buna, departe se bea – Cluj-Napoca

Eu cand am pus titlul blogului, nu l-am pus la nimereala. “Blogul unui calator”, da? Buuun. Si acum sa spun si despre ce e vorba. Nus ce mi-a venit sa ma duc prin tara sa vizitez si eu orase. Si cum stateam eu intr-o noapte pe net si navigam in marea lume a WWW-ului nus ce mi-a venit sa plec la Cluj. Zis si facut. M-am apucat de strans bani, am mai vb cu cate un prieten, si asa am strans turma de 10 persoane. Cu chiu cu vai facem toti rost de bani, si incepem sa cautam pe net obiective si cam ce se poate vedea in Cluj si pe unde sa ne plimbam. Normal ca parintii nostrii nu prea stiau unde plecam (dar da-o dreaq, suntem stundenti, ce tre’ sa stie ei tot?). Ma rog, eu nu i-am spus lu’ mama ca sa nu strambe din nas. Nu se punea problema ca nu ma lasa, dar nu aveam chef de niste discutii in plus care nu isi aveau rostul, asa ca m-am gandit sa nu-i spun decat dupa ce ma intorc si o sa-i pun in fata faptului implinit. Asa ca, strang bani, strang cupoane, si intr-o oarecare joi (cu o zi innainte de plecare) ma duc la agentia CFR sa iau bilete. Nu ne-am dus toti la agentie din cauza scolii. Ma duc la tejghea, vobesc ca tanti de acolo, ii spun ce bilete vreau, stam la taclale (ca avea de munca femeia, erau totusi 20 de bilete). Mi le scoate si imi spune cati bani trebuie sa-i dau. Calculasem si eu, dar parca nu-mi veanea sa cred ca ne costa 5 milioane juma’ numai drumul. Fie, aveam banii la mine, ii dau, iau biletele si deja ma simteam mult mai bine. Primul pas spre cluj era facut. Vine noaptea, noapte in care am cautat pe net documentatie pentru Cluj. Se face dimineata (n-am mai apucat sa dorm). Ma duc si la scoala, dupa vin in camera si bag un somn. Ma trezesc si ma apuc de senvisuri (ca na, drumul era lung, cca 8 ore juma spre 9). Se face momentul si ne strangem 7 insi in fata caminului (Carmen, Cristina, Claudiu, Anca, Tuco, Manu si eu). Cu Gava ne-am intalnit in gara si Emanuel si Mirela s-au suit in tren din Ploiesti Drumul a fost luuung, chiar foarte lung. Bine, am stat am vorbit, am povestit am ras… Am avut noroc ca puteam sa fumam in tren cat vroiam, ca fumam in compartiment pe geam . Ajungem in Brasov, iesim la o tigara, si trenul pierede din vagoane. Am ramas asa in ultimul vagon…Unii se baga la somn, unii la dansat pe hol cu castile-n urechi, fiecare de ce avea chef. Trece trenul prin Sighisoara, ne dam jos pe peron, facem poze cu gara (ca doar na, eram in Sighisoara :p ). Pana la urma, dupa multa nerabdare, ajungem si in Cluj-Napoca. Sar din trec ca ars, cu camera in mana, fac poze in gara (asta asa, ca stie toata lumea ca am ajuns in cluj ). Rugam pe cineva si ne face si o poza de grup. Iesim din gara, dar…surpriza, nimeni nu mai stia in ce directie sa mergem. Daca pana acolo a stiut trenul sa ne duca, de acolo nu mai era nimeni sa ne orienteze. Problema prea mare nu era, pentru ca eu aveam dupa mine harti si documentatie despre Cluj, dar cum era 5 juma dimineata, deci prea devreme pentru a scoate hartile, am propus sa hoinarim. Am inceput sa mergem si noi pe strada care banuiam noi ca ne duce in centru (doar na, era perpendiculara pe gara, si era si cea mai mare strada din zona). Am inceput sa facem glume pe seama ungurilor, sa ne pozam cum ne uitam prin vitrinele magazinelor pe sub fustele manichinelor (asta era Ema ). Tuco are cea mai tare propunere: “Hai sa luam primul autobuz care vine 3 statii si vedem noi unde ajungem”. Desi mi s-a parut super idee am refuzat-o pentru ca mi-era ca ajungem la mama dracu si oricum inca mai aveam harta cat de cat in cap. Pana la urma, hoinarind pe strada, ba stanga, ba dreapta, ajungem in parcul central…Mare parc frate, chiar foarte mare, dar mai ales…CURAT!!! nu ca in Ploiesti sau Bucuresti. Oamenii astia chiar au cei 7 ani de-acasa. Ma rog…Ne asezam in parc pe o banca, stam la o taclale, ne mai imbracam (ca na, era cancer afara), mancam ceva, bem o cola pe post de cafea, si dupa hop la drum, tiptil-tiptil prin parc. Gasim un laculet cu rate pe el si cu niste statuiiete, statuiete putin cam crapete. Facem poze si…surpriza, Caluzelu baga in ghiozdan mana unei statui =)). Sa murim de ras, nu alta. Era foarte crapata, si cand a atins-o, s-a rupt. Ne mai plimbam noi pe niste strazi si intre timp se lumineaza. Se inteteste traficul, si ajungem si in fata primariei. Facem poze, si dupa o luam din nou la picior. Nu dupa mult timp ajugem in centrul Clujului, in Piata Unirii, unde este si Catedrala Catolica Sfantul Mihail. O biserica superba! Mai stam si acolo in parc, facem poze, si dupa o luam pe Bulevardul Unirii (ca doar na, e zona pietonala pe acolo) si ne oprim la un restaurant sa bem o cafea. Stam ce stam si dupa ajungem in Piata Avram Iancu, unde (desi era 7 dimineata), incepem sa cantam “suie Inacu pe statuie si le da la unguri muie” . Din fericire nu ne-a luat politia. Intram si in Catedrala Ortodoxa (care e in spatele statuii), aruncam si noi o privire, dar mai si plecam. Vis-a-Vis este cladirea teatrului, si in fata ei sunt 2 statui: Eminescu si Blaga. Jos, in fata statuilor, gravat in marmura foarte frumos numele lor. Nu dupa mult timp, Emanuel, Claudiu si Mirela se urca intr-un taxi si pleaca la spital la urgente, pentru ca Emanuel facuse o toxi-infectie alimentara de la mancarea grozava de la Fornetti. Noi plecam spre urmatorul obiectiv, si anume Bastionul Croitorilor, partea din cetate care s-a pastrat cel mai bine. Am vazut si o bucata din vechiul zid, am vazut si statuia lu’ Baba Novak. Trecem mai departe pe langa o biserica reformata, construita in stil Gotic (o splendoare de cladire, luata parca din filme), in care din pacate nu am putut intra desi am incercat. Trecem pe langa liceul in care si-a facut studiile Aron Pumnul si dupa ajungem din nou in centru. Ne oprim la o taraba, luam niste vederei pentru babacii de acasa, si pornim spre gradina botanica. Platim taxa infima de 2 lei si intram si acolo. Deja foamea isi facea simtita prezenta. Ne plimbam prin gradina (am avut de mers ca are 14 ha). Un loc foarte frumos si relaxant. Sa tot te plimbi prin asa locuri. Am urcat in turnul cu apa si am vazut totul de sus…Dupa o ora ne induram si plecam. Ne-am dus chititi la pizza ca eram rupti de foame. O pizza mare si o bere rece au fost tot ce ne-a trebuit la ora aia. Dupa ne intalnim si cu restul grupului (Emanuel, Mirela si Clau) si intram in biserica Sfantul Mihail. Am tras poze, pentru ca asa ceva nu vezi prea des. Ne-am dus sa manance si Ema si dupa am pornit spre cetatuie. Doar ca in drum am gasit Piata Mihai Viteazu. Trecem si pe acolo, mai facem un popas, facem poze calului (sa vada lumea cat e de dotat ) si dupa plecam. Ratacim putin drumul dar pana la urma o scoatem la capat si urcam in cetatuie. De sus vedem din nou cat de frumos este Clujul, si iar facem o serie de poze. Emanuel adoarpe pe o banca (se intelege, eram rupti de somn) si dupa o ora plecam. Merem la Mc, mancam ceva si dupa plecam la o bere in Gothic Club. Numele noua ne inspira un bar de rocareala, dar am avut o surpriza. Era bar de house-reala ( Stam totusi la o bere si de acolo plecam spre gara (ca se facuse deja seara) sa ii ducem pe Ema, Clau si Mirela la tren (ei s-au plictisit si erau si obositi si au plecat mai repede). Ne oprim in gara, ne luam de la non-stop paine si parizar, si da-i frate festin . Ne intoarcem in Iris Pub (care are un spirit de Laptaria lui Enache) si incingem un wist. Ca tot nu aveam ce sa facem. Pe la 3 dimineata plecam spre centru, pentru ca eu trageam de toti sa merem in Janis Pub, dar cand am ajuns acolo, surpriza, era cu intrare si noi nu mai aveam bani. Ne intoarcem in Irish, mai bem o bere si pe la 4 juma plecam in gara. Ne bagam la somn in sala de asteptare (unde am reusit sa dorm ca un erau 4 pe un scaun foarte incomod). Ma trezesc pe la 9  juma-10 fumez o tigara, facem o poza de grup si top in tren spre Bucuresti. Nu a trecut juma de ora si ma bag la somn. Pentru 6 ore, dus am fost! M-am mai trezit de-abia la Predeal.
Dupa multe ore ajugem in Ploiesti si dupa in Bucuresti…Partea cea mai frumoasa a fost cand m-am descaltat..SOC! Imi puteau picioarele de nu puteai sa te apropii de mine, dar na, am fost incaltat in bocanci cam mult timp!
cam asa a fost calatoria noastra, ad-hoc i-as putea spune. A fost super si acum ne pregatim pentru urmatoarea oprire, si anume…Sibiu
Va voi povesti si atunci cum a fost. Cred k o sa fie la fel de misto, daca nu si mai si!

Pentru ca ne place…

Acum un an si ceva ma contacteaza pe mess un prieten care-mi dau un link foarte tare. Post de radio numai cu muzica de munte….Stau, ascult, caut pe net, dar nu gasesc mai nimic. Intre timp apare un site cat de cat si gasesc acolo o adresa de contact. Il contactez pe om si vorbesc cu el…Un tip de varsta cu mine din Bucuresti, cu aceiasi pasiune: muzica si muntele. Stam la taclale, vorbim de una de alta, ma ofer sa-l ajut si ajungem sa ne imprietenim. Incep sa pun si eu muzica, fac un site nou, forum una ata…dar de cunoscut face2face tot nu am reusit. Asta pana cand a venit festivalul de arta medievala din Sighisoara (2007) cand dupa niste beri si multa vodka, reusim sa ne intalnim. Ne imprietenim si mai bine. Ba chiar stateam toata noaptea cu chitara si zdranganeam langa biserica din deal (cunoscatorii stiu ), si dupa am mers unde aveam eu cazare, asteptam sa se deschida carciuma de vis-a-vis. Intre timp Andrei a adormit pe trotuar, dar a avut parte de o trezire destul de zbuciumata…s-a trezit direct in picioare. Nu stiu daca mai tine minte, dar pentru el a fost destul de naspa si pentru mine funny . Eh, a fost a trecu…

A mers ce a mai mers postul, dar pana la urma a cazut. Nu mai mergea treaba.
Dupa o lunga perioada ma gandesc sa caut pe Google sa vad daca mai e ceva legat de Piticova si gasesc topicuri pe forumuri etc. Am zis ca asta nu-i bine. Am vorbit cu Andrei si am zis ca tre’ sa-i dam drumul din nou. Dupa o luna de munca printre picaturi (naspa cu facultatea asta, ca-ti mananca tot timpul…) am reusit sa facem minunea si sa-i dam drumul din nou. Avem site nou, forum, blog, avem di tati
Ma intreaba niste prieteni mie ce-mi iese de ma tot ocup de asta si de nimic al’ceva (normal, pe langa treburile de la facultate ) si le-am spus ca nu, nu-mi iese nimic, dar o fac din placere.
Facem asta pentru ca ne place si pentru ca stim ca place si altora! Auditie placuta – Andrei H

Site Piticova – Un radio de muntomani

P.S. Va rog sa nu va luati de fetele noastre din poza, dar cine ne cunoaste stie cat nesomn am bagat noi atunci si cata bere ca sa compenseze

Cu si depsre prietnei – o prietenie care nu moare!

Consider ca acest post se incadreaza poate cel mai bine in categoria “A fost odata”:

Vorbeam pe net cu o prietena si ne uitam la niste poze vechi, de acum 1-2 ani. Si de la niste poze amarate am ajuns la o discutie din ce in ce mai interesanta. Scriu postul asta la 2 dimineata datorita ei, pentru ca, fara sa-mi dau seama am atins o coarda sensibila (sensibila in amandoi) printr-o replica a mea:

heavy_flowerpower: sweet memories!
heavy_flowerpower: dar cele mai frumoase si de care imi e cel mai dor sunt cele din clasa a-9-a si a-10-a cand dan iti aducea la 2 lei gin dublu si se aseza cu noi la masa, si era o lumina chioara si urla iron maiden – the trooper si era jeg, iarna, si frig, dar eram acolo si mergeam in fiecare saptamana, si ne placea, ba nu, adoram! trebuie sa ajungi la 9 acasa si mereu te aduceam eu. dupa am inceput sa iesim cu diversi si tot a fost misto. a venit clasa a-10-a si vara, a fost poate cea mai trista vara pentru mine, dar cu cea mai multe amintiri. si mi-e dor. dar a trecut timpul, s-au schimbat oamenii si locurile si pentru unii obiceiurile…dar tot m-as duce acolo daca ar mai fi deschis si daca ar veni toti cei pe care i-am cunoscut acolo si care am fost acolo (ca na, cunosteam tot barul – de la barman la chelner) si era super tare!

Si asa a fost mereu. Ne cunoastem de mult, din scoala, jucam basket in pauza si in tabara radea de urechile mele clapauge (dar nu aveam decat 12 ani atunci). Anii au trecut, am intrat amandoi la liceu, si nu ne-am vazut mult timp, pana ce, intr-o seara cand eu ma duceam in oras ma intalnesc cu ea pe strada. Am facut schimb de numere de telefon si-n seara aia am vorbit pe putin juma’ de ora la telefon. Am inceput sa iesim…Duminica de duminica eu eram cu ea in DelVechio - cel mai jegos si chetar bar cu rock din tot Ploiestiul (probabil ca si singurul, dar nu ne interesa). Eram 3. Crisa, Sanziana si eu. Mergeam si stateam in camera din stanga cu mese de lemn sau in camera din dreapta, camera cu mese de bucatarie, dar niciodata in separeu si ea bea un gin care era 20 000 pe vremea aia si eu un Bergenbier de 28 000. Dar Dan, barmanul, mereu ii punea dublu in pahar, asa, ca era ea fata draguta, si tin minte ca mi-a spus sa am grija de ea. Urlau boxele cu Metallica, Maiden si altele, si parca nu ne venea sa plecam. Dar ea trebuia sa fie la 9 acasa si mereu o duceam eu. Era iarna si ne oprem sa ne mai luam un sen’vis de la Se7ven si dupa tup-tup spre casa. Era iarna si era firg, degeram pana venea autobuzul sau mergeam pe jos… Sanziana era cea care ma lua la debitul verbal, si, intr-o seara eram eu suparat si spuneam ca-mi caut de munca (eram imbracat cu hanoracul cu Queen pe care inca-l mai port) si fetele m-au desenat. Inca am desenul acela.

Acolo am cunoscut multa lume, ba chiar toata lumea care statea in centru si care merita si nu merita sa fie cunoscuta. Cel putin pentru un an stiu ca daca ieseam in oras aveam cu cine sa ma intalnesc, cu cine sa vorbesc indiferent de vreme, ora si loc.

S-a facut mai cald si au deschis beciul. Ne placea sa stam acolo, era racoare, si era mai intunecat – spooky, stiu, dar ne placea. Dar timpul a trecut peste noi parca prea repede. Imi aduc aminte ca intr-o seara am vrut eu sa ies cu mai multi prieteni, care la randul lor au venit cu cate un prieten/prietena si am umplut barul. Am unit mesele si nu reuseam sa vorbim de la un cap la celalalt de cati eram. Tot ea m-a scapat de o batuta zdrava acolo. Vroiam sa ma las de fumat si am zis ca aia e ultima seara in care fumez – si am bagat tigeri pana la refuz (Marlboro Light – pachet mic). Nu mai stiu nimic, pentru ca mi s-a facut foarte rau. Imi aduc aminte ca m-am trezit in centru langa ei, cei care m-au scos de acolo.

Ca sa nu mai spun de majoratul ei. Super tare petrecerea! La 5 dimineata faceam pleteala de spalam linoleul pe Rammstein. Dar ne-am simtit super bine! Am avut pentru 3 insi la majoratul ei un pachet de Wincester (asta fumam eu si Andrei), 2 de MarlBoro Rosu (asta fuma Victor) si un pachet de Carpati fara filtru. Au ramas doar cateva tigari Carpati. Si am rupt o noapte intreaga rock-ul. A trecut si vara aia…

A avut piciorul in gips si i-am tatuat gipsul cu tot felul de mesaje de dragoste! M-am chinuit sa-i repar calculatorul 3 zile si am mancat un cozonac foarte bun facut de bunica ei. Ma duceam cu mare drag la apartamentul de la parter de pe partea stanga.

Cred ca cel mai tare a fost cand am lucrat impreuna si am batut cu ea satele de pe langa Ploiesti. Ca sa nu mai zis ca intr-o marti, la 9 dimineata cautam o bodega deschisa sa-i fac cinste cu o bere, pe care o datoram. De-abia miercuri am plecat in sate. Si am vorbit cu primarii, am mers cu TIR-ul, cu Dacia si dupa cu caruta sa ajungem intr-un sat rupt de lume unde am baut apa salcie, un mos ne-a dat pepene galben de la el din gradina si am vorbit la telefon din varful unui pom.

Ea m-a luat de manade un sfantu’ Alexandru in Hailaif intr-o vara si mi-a spus sa ma calmez cand anumite persoane s-au imbatat si eu aveam de indura de pe urma lor.

Acum am cunoscut lume noua, avem amandoi prieteni noi, si (cel putin eu, pentru ca nu ma pot pronunta in numele ei) nu mi-am uitat vechii prieteni si vechii amici (dar din pacate majoritatea m-au uitat ei). Pot spune si acum unde, cand si cu ce ocazie am fost si cu cine.

Cat despre noi doi, ne cunosteam ca pe o carte deschisa. Lucrurile cred ca s-au mai schimbat de atunci, dar prietenia dintre noi a ramas, si va ramane!

Am crescut toti (ce pacat), a plecat la facultate, am vorbit tot mai rar, dar am ramas prietnei. Acum sunt si eu la Bucuresti, ne vedem rar, dar ne vedem. Ne povestim si ne uitam pe poze vechi si ne aducem aminte.

“[…]am fost acolo[…]si era super tare!”

Ei nu au luat plasa

Eu pe Ghencea

Duminca, 21 septembrie 2008; o duminica oarecare. Pe la ora 2 primesc un telefon de la Nepotu’ (pentru cei ce nu stiu, one of my best!). Ma intreaba Nepotu’ ce fac, ii spun ca ma plictisesc si ca ma alint cu o tigara, cand imi spune ca are o propunere pentru mine. A fost foarte direct: “Hai la Bucuresti”. I-am zis ca merg, ca acasa n-am ce face, dar dupa mi-a spus defapt de ce sa merg la Bucuresti; vroia sa merg la meci cu el. Tin sa precizez ca eu nu am fost niciodata microbist sau fan al unei echipe de fotbal, si mai ales, nu am fost niciodata pe stadion la un meci de fotbal. Dar am zis ca trebuie sa o fac si p-asta. Astept sa mai treaca aproximativ o ora juma’, ma imbrac si plec spre gara. Ne-am intalnit in oras, ne-am dus in gara, ne-am suit in prea-bine cunoscutul 5010, trenul cu care m-am dus in Bucuresti si la Iron Maiden, si cand a trebuit sa stau pe la sor’mea o saptamana – dar asta e o alta poveste. In gara am mai cooptat o fata, prietena unui amic din Ploiesti care m-a rugat sa am si de ea grija pe tren. “Okey” am zis, trenul e pentru toata lumea.

Ajungem in Bucuresti, fumam in gara linistiti o tigara, ne mai plimbam, mergem pana in Gara de Nord (pentru ca trenul nostru a oprit in Basarab), ne uitam de un tren de intoarcere, desi Nepotu’ banuia ca ne intoarcem cu masina, cu un amic de-al lui care venea si el la meci. Merem la Mc, mancam cate un hanburgar (ca ne era putin cam foame), mai fumam o tigara, mergem, luam bilete de RATB, si top, hai la metrou. Nepotu era singurl care stia cat de cat drumul pana la stadion.

Mergem cu metroul cam 3 statii, iesim la tramvai, si cand imi arunc un ochi (tin sa precizez ca era o metafora treaba cu aruncatul ochiului, nu l-am scos, doar m-am uitat in jur ) imi dau seama ca stiam zona; eram la Carfur (scriu asa pentru ca nu stiu niciodata cum se scrie exact si atunci fac si eu ca Pruteanu) Orhideea, care e foarte aproape de gara, si asteptam tramvaiul. Dupa aproximativ juma de ora tramvaiul 41 tot nu aparuse. Ma uit mai atent in jur si obser ca stalpii pentru tramvai erau cam inexistenti (in zona respectiva se lucreaza), dar nu si-a dat nici unul din noi seama mai devreme. Nepotu’ il suna pe tipul cu care trebuia sa ne mai intalnim la stadion si ne spune ce autobuz sa luam. Vine si 105-u si jump in. Surpriza, in autobuz era un amic din Ploiesti. Am stat la taclale si cand i-am spus unde mergem a zis ca ne duce el pana aproape de stadion ca are si el treaba in zona. Coboram din autobuz la Orizont (zona pe care eu o stiu) si asteptam troleul 71. Nu mai mergem decat 3-4 statii si coboram. Deja se vedea nocturna stadionului foarte aproape. Daca Nepotu imi spunea unde trebuie sa ajugnem ca zona stiam si eu cum sa ajungem acolo; eh, acum stiu cum sa ajung data viitoare . Mergem, ne asezam la casa de bilete, si observ cat de securizat e porcesul de cumparare a biletelor, cerand casierita buletinul, acesta din urma fiind scanat si inregistrate doate datele. Nu am precizat ca meciul disputat era intre Steaua si Gaz Metan Medias. Prin multime trecea un tigan care vindea govrici. M-a distrat foarte tare sloganul lui: “Iei covrigul dai un ban, ne pisam pe Gaz Metan”.Mergem luam o apa minerala, ne rezemam de un gardulet si aprindem cate o tigara…asteptam sa mai vina cineva. Intr-un final apare si el, si intram in marea de persoane care asteptau sa intre. Trecem de primul filtru, ne perchezitioneaza peste tot si trecem. Acum era al-2-lea filtru, cel in care ne cerea si biletul. Ne percheziotioneaza iar, ii dau biletul tipului de la poarta si intru printr-o mare de fier, foarte inghesuita si primul lucru pe care-l fac e sa ma duc la buda

Urcam scarile…si in fata aveam tot stadionul. La televizor pare mult mai mare. Ne asezam, incepe meciul, si toata lumea scanda tot felul de urale pentru Steaua. Incercam si eu sa prind ceva din ele, dar mai greu. Nu a trebuit sa asteptam decat 6 minute pana la inceperea meciului si tot stadionul deja urla de bucurie: Steaua daduse primul gol. Am urlat si eu de fericire (pentru ca in seara aia chiar eram microbist) si incep sa privesc meciul mai atent. Chiar daca nu joc fotbal ceva reguli stiu si eu, asa ca imi permiteam sa injur si eu cu toti ceilalti cand arbitrul facea o greseala sau cand vre-un jucator era faultat. Mitraliam seminte si urlam. Dupa 20 de minute, inca un gol. Publicul era iar in delir. A venit pauza, a trecut, si iar am inceput sa privesc atent spre stadion. Nu cred ca au trecut 15 minute ca iar se aude tot stadionul si se aude in difuzoare “GOOOL STEAUA”. Am urlat, am cantat si eu alaturi de toti, si se face si ora plecarii. Am plecat cu 2 minute innainte de terminarea meciului. Cum am iesit de pe stadion se aude din nou “GOOL STEAUA”. Am injurat ca nu am prins si ultimul gol, dar faptul era consumat. Ideea era ca mingea nu a trecut niciodata linia portii lui Steaua. Gaz Metan nu au reusit sa loveasca plasa portii prin interiorul acesteia, iar Steaua reusisera de 4 ori, deci totul a fost super, pentru ca i-am spus lu’ Nepotu’ de mult ca daca vre-odata ma duce la meci, sa ma duca la unul in care echipa pentru care mergem castiga.

Petrecerea se terminase. Mergem la masina (pentru ca la putin de la inceperea meciului a venit si tipul care avea sa ne dupa pana in Ploiesti), ne suim, si tuisti la Ploiesti. Nu m-am dus acasa in noaptea aia. Am preferat sa raman la Nepotu’, care nu avea in casa nimic de mancare. Nici apa nu am mai baut. Ne-am bagat in pat, am mai stat 10 minute la taclale, iar dupa, somn frate ca nu mai puteam.

Pot sa spun ca a fost o experienta foarte interesanta, pe care cred ca o sa o repet; cat de repede, nu stiu, dar viitorul ne rezerva multe.

Patru ani “la misto” – Sa nu ma vada mama cu tigara-n gura – Iresoponsabilitate (clasa a-X-a)

Trec lunile de vara, e momentul sa mergem la scoala  – naspa frate, dar aia e! Asa ca echipat cu multa sila, si intr-un fel revoltat de faptul ca a inceput scoala, ies din bloc, traversez strada si intru-n curtea liceului. Imi vad colegii, o vad si pe Ionita (killerul pletei mele), il vad si pe Predeanu (dirigu pe vremea aia), intram in clasa stam putin si tira la bere!

In clasa a-X-a mi-am cumparat primul pachet de tigari. Pall Mall albastru, pachet mic. Nu am fumat prea mult Pall Mall ca am trecut pe Marlboro Lights mic. Tin minte ca ma ascundeam ca de dracu sa nu ma vada careva si sa afle ai mei. In fiecare pauza ieseam cu Para la “o fetita”. Andreea (pe vremea aia sormea), Carmen si mai ales Roxana trageau de mine sa ma las, sa nu mai fumez, dar n-au putut sa ma convinga.  Chiuleam cu Para mereu ca ne plictiseam, chiuleam atat de mult incat stiam toate bancile din parcurile de langa scoala.

Mergem la scoala, la orele alea plictisitoare…Predeanu tot nu ma putea suporta, tot in 2 si 3 ma tinea, Ionita (aia de chimie) tot ma trimitea la frizer si nu ma vedea la orele ei decat odata la 2 luni (ori nu veneam eu, ori nu venea ea, oricum nu mai conteaza). Imi aduc aminte ca a venit intr-o zi profa de romana si ne-a spus ca liceul o sa faca o preselectie pentru trupa de teatru. Carmen desi nu  era la scoala in ziua aia a fost trecuta pe lista pentru ca stiam ca a mai facut teatru si ca vrea, si eu n-am avut nici o intentie sa ma inscriu, dar profa tot spunea sa ma bag si eu ca m-as descurca bine si ca nu am de ce sa nu incerc macar.

Am ajuns in anul acela sa chiulesc pana la 3 ore pe zi in fiecare zi. Faceam orice numai sa nu mai stau in banca. Chiuleam pana si la religie cand dadeam lucrare si nu ca nu m-as fi descurcat, dar imi era lene sa scriu atat.

Tin minte ca am iesit odata de la ora de sport (pe care eu oricum nu-l mai faceam din clasa a-9-a din cauza spatelui – daca tin bine minte am povestit despre spatele meu) si mi-a zis para sa stau cu el la o tigara, dar aveam franceza si trebuia sa-mi scriu. Eh, oricum am stat si am fumat atat de repede ca mi s-a facut rau de nu m-au dus pe brate in clasa. Toata ora nu mi-am putut salta capul de pe banca. La un moment dat am si adormit. A fost pentru prima data cand am dormit la o ora. Nu stiam ce va urma. Si ca tot zic de franceza, cea mai funny parte a fost cand ne-a prins profa cu tema copiata pe toti. Problema nu era ca aveam toti aceiasi tema, ci ca era luata de la clasa paralele care avusesera franceza cu o ora innainte. A inceput profa sa rada si noi dupa ea.

Tot in clasa a-X-a chiuleam ora de ora de la desen pentru ca faceam cu o babuta care nu era tocmai in deplinatatea facultatilor mintale in ceea ce priveste o clasa cu profil real, si mai ales mate-info. Asa ca, in fiecare luni (sau marti, nu mai tin minte exact) de la ora 5 ma ducea acasa sa mananc pentru ca mai aveam dupa inca 2 ore si imi era foame

In toamna am avut si o vacanta destul de frumoasa. Au facut tovarasii profesori greva care a tinut o luna. Ce-a iesit in aceasta vacanta greu de povestit. Imi aduc aminte ca plecasem de la primul majorat la care am fost vre-o data si stateam pe banca in parc la 5 dimineata si alergam dupa brichete pentru ca nu aveam cu ce sa ne mai aprindem ultimele tigari. Tot in perioada aia a fost ziua Aianei si acolo iar a fost fun (cel putin prima parte, adica atat cat tin minte) – nu povestesc ca nu sunt tocmai mandru de ce-am facut, de parca ar mai conta acum…

Vine primavara si vine si preselctia pentru teatru. Imi aduc aminte ca a venit profa de romana in clasa si ne-a spus sa ne ducem in amfiteatru si atunci cand am trecut pe langa ea mi-a spus”Andrei, nu-ti fie frica. O sa-ti placa. Ne mobilizam toti cei inscrisi si mergem in amfiteatru (era pliana sala). Profesorul e un tip foarte nonconformist, asa ca tine”. Stateam in amfiteatru si asteptam destul de emotionat. De-odata se deschide usa si intra un tip cu o barba imensa si o caciula neagra pe cap. Ne ridicam toti respectuos sa-l salutam, dar el cand ne vede ce facem isi face cruce si ne spune sa stam jos. Intre timp am ajuns prieteni bun cu profu (ca doar na, el e Gabi). Repetitiile la teatru erau din ce in ce mai interesante. Chiuleam zile de-a randul ca sa merg la repetitii, si cand nu aveam repetitii tot chiuleam si dadeam vine pe teatru. In fiecare zi eram la teatru prin parcuri.

Vine 30 martie, ziua liceului, si trebuie sa jucam pentru prima data in fata publicului – toti profesorii din scoala erau prezenti, plus diverse personalitati chiar si premaru’. A iesit super bine, toata treaba. Pe 19 mai am participat si eu cu echipa la concursul de teatru intre licee. Am intrat in teatru dimineata si am iesit seara cand se insera. Am fost echipa cu numarul 3 in concurs. In fata noastra Spiru Haret si LMV-ul. Stiam ca LMV-ul va castiga pentru ca aveau pile foarte mari. Vine si momentul mult asteptat, adica premierea. Locul pentru cea mai buna interpretare masculina l-a luat un tip din Sinaia – pot sa spun ca au jucat demential oamenii aceia. Am ras la piesa lor pana am cazut de pe scaun. Locul pentru cea mai buna interpretare feminina l-a luat Aiana – nu comentez cum si de ce. Locul 3 pe echipe LMV-ul. Ei plangeau de suparare ca n-au luat 1 si noi de fericire. Locul 2 trupa lu’ Gabi, dar cea din Caragiale, trupa Pas, nu trupa noastra (Gabi a pregatit atunci 2 echipe). Si vine momentul pentru locul 1. Intra Calota (pe vremea aia primar) pe scena si spune ca echipa care a luat locul 1 a mai impresionat si pe 30 mai. Eu cu o colega mi-am dat seama ca de noi e vorba si am inceput sa urlam de fericire. Dupa se aude clar si raspica “Trupa “Noi” de la liceul Nichita Stanescu”. A fost totul ca o explozie. 16 insi au inceput sa tipe de fericire, Gabi de-abia cobora de pe scena si nu a constientizat ca tot el luase si locul 1, pentru ca nu se astepta. In aceam vineri am chefuit la Motorrock cat s-a putut.

Eh, am facut-o si p-asta. Toti profesorii ne felicitau prin scoala si acum parca nu se mai uitau urat la mine ca atunci cand le spuneam ca nu ma duc la orele lor ca sa ma duc la teatru.

Se apropie sfarsitul de an, reusesc sa scot note de trecere la mate, la bio si la chimie, deci totul era super.Si in cele din urma vine si sfarsitul.

Pot sa spun ca a fost cel mai frumos an de liceu si cel mai frumos an din viata. Am exerimentat tot ce s-a putut experimenta. A fost primul an cu majorate, au fost primele betii, au fost primele chefuri adevarate, si cei mai buni prieteni atunci mi i-am facut. Nu o sa uit niciodata anul acela si nici vacanta care a urmat, cu plimbarile si cu tot ce a fost…dar asta, alta data.

Tin minte ca tot tragea mama de mine sa citesc si mi-a dat ea o carte care spuea ca o sa-mi placa foarte mult: “Elevul Dima dintr-a saptea”. Spunea sa o citesc ca o sa-mi placa, ca o sa rad de cum dormeau elevii la scoala pe banci in timpul orelor and stuff like that. Nu credeam ca asa ceva se poate face, dar am descoperit pe propria piele, dar toate astea in urmatoarele posturi.

Cam asta ar fi. Daca imi aduc aminte de ceva o sa modific  postul si o sa postez si un comentariu ca sa se stie. Dar pana data viitoare, numai bere si tigari – adica tot binele din lume

V-am pupat pe palarie,

Andrei Hevi (heavy bleaicarul)

Patru ani “la misto” – De la tricoul galben cu guler la cel negru cu morti pe el – Initierea (clasa a-IX-a)

Va intrebati de ce se cheama asa postul asta? Simplu..in prima zi de liceu m-am dus intr-un tricou galben cu 2 nasturi si guler…in ultima zi de scoala m-am dus cu tricoul cu Maiden

Au tras ai mei de mine in clasa a-8-a sa invat, sa intru unde vreau ca dupa e desfrau. Eu copil ascultator asa am facut. Am intrat unde am vrut si dupa…eh, ce-a urmat greu e de povestit, dar frumos de amintit.

Prima zi de scoala trece, facem cunostinta…si dupa incepe scoala..marti, prima ora, fizica, prima ora de curs din viata de licean, banca a-3-a de la geam, coleg de banca Victor Modoran, Hevi isi ia 2-iu ca nu mai stia radicali . Colegul de banca s-a schimbat intr-un tip fan Queen, mic de inaltime cu ochelari albastrii…

Am inceput prin a-mi copia temele la mate pe o masa de ping-pong si a-mi copia temele la franceza pe genunchi in ora de mate (ca na, doar aveam tema facuta ).
A urmat primul fum de tigara…mama ce bun a fost (Dogaru e de vina…el si cu para). Am invatat sa joc carti in ore, sa ma cert cu profesorii care imi luau cartile sau care ma “nedreptateau” cu notele. Ba chiar tin minte ca am incercat sa conving o profa (p-aia de istorie) ca portofoliul e facut de mine si tras la calculator (nu tras la xerox, fapt care se vedea de la o posta).Au urmat inca niste fumuri de tigara (Pall Mall de la Dogaru si Marlboro Lights de la Para).

Sa nu uit..cursurile de ECDL, cursuri unde am cunoscut o grama’ de lume faina mai mare ca mine cu care inca tin legatura. Am chiulut cat am putut si am evitat pentru prima corijenta care ma pastea (evident, la mate, corijenta care 3 ani mai tarziu s-a materializat).
Am chiulit si am mai tras din tigara…am luat primul 10 la romana din viata mea (tin sa precizez, chiar meritat!), si am avut scandal cu directa (respectabila doamna Ionita) pe motiv ca aveam parul prea mare. Mi-am facut prieteni noi, am discutat despre muzica, si dupa 2 ani jumate de atunci un fost coleg imi spune “Omule este acelasi rocker traznit….Si Fear of The Dark e tot melodia ta preferata…”. Banca a-3-a de la geam a fost marcanta pentru mine…acolo Dogaru mi-a dat foc pe sub tricou la parul de pe mana in ora de mate (predeanu nu a observat nimic), si tot in clasa a-9-a, tot la ora de mate, pentru ca eram ff atent am inceput din senin sa cant Gri Dorian de a ramas pt 2 secunde clasa masca si dupa era sub banci de ras..

Vine si primavara…motiv de chiul, motiv de veselie…Tot primavara, intr-o marti (ultima saptamana de scoala pana la vacanta intersemestriala), de fericire ca nu facem mate Para si Dogaru s-au gandit sa-mi faca un bine si sa-mi sara in spate pe sestache…am ajuns eu la spital sa-mi fac radiografii, dar din fericire nu am avut nimic. Tot intr-a 9-a am devenit si linia erotica (sa ma fac mai inteles, am primit primul telefon si numarul mi se termina – ca si acum- cu 889 ).

Lu’ Teo ii fura golanii de pe langa liceu telefonul de s-a ajuns la politie si tot felul de porcarii…Teo si-a luat tricoul cu Megadeth si toti ne intrebam “aia cine sunt” si mi-am luat si eu tricoul cu moartea si ala cu maiden .Am fost cu colegii la baluri (sa-l vad pe Angelescu beat dintr-un paharel de alexandrion).

Trece primul an…vine vacanta mult dorita de unii, mai putin de altii. De ce sa mint, si eu vroiam sa vina vacanta dar vroiam sa ma duc si la scoala ca-mi placea compania. Mustas (gardianul) facea cu noi schimb de filme si ne tot ameninta ca ne duce la directa ca facem galagie, s-a luat de Angelescu ca a mazgalit peretii baii cu un marker verde (a scris “Steaua”, ca numai acolo ii statea gandul, la Queen si Steaua). As pune o poza, dar nu am de pe vremea aia…pacat…ar fi fost frumos. Dar stiu ca amintirile astea raman! Incerc sa-mi aduc aminte daca in vara aceea am tinut legatura cu vre-un coleg si…da, cred ca da…cu Victor. Eram foarte buni prieteni. Ce s-a intamplat mai tarziu nici pana acum nu mi-am dat seama.

2004-2005 – Primul an de liceu, liceu de vis-a-vis de casa, unde nu vroiam sa ma duc pentru ca “e prea aproape de casa si poate vreau sa pierd si eu timpul cu colegii p-afara dupa ore”, dar liceul unde profesorii stiau ca sunt din Boldesti sau Urlati pentru ca, desi intram la 1:30 eu mereu intarziam (logic, doar ma trezeam cu 15 min innainte sa plec la scoala, deci intarziam!). Sa nu uit sa va spun ca din clasa a-9-a mi se trage porecla de Hevi. Ma rog, la inceput a fost Heavy Bleicarul, pentru ca eu le spuneam colegilor ca ascult Iron Maiden si faceam panarama de manelistii care bagau maneaua pe telefon in pauze, si toti credeau ca “sunt manelist dar ma rau roacher sa par mai tare”.

Tot in clasa a-9-a am legat si o fratie de sange, cu Andreea Titei, colega mea de-o viata as putea spune (am fost colegi de clasa 12 ani in total).

Sper ca nu am uitat sa spun nimic, dar daca imi aduc aminte revin cu un post de umplutura, asa, ca sa stiti toate detaliile picante. La urma urmei sunt amintiri care trebuie pastrate, si poate chiar impartite cu cei pe care-i intereseaza, cu cei care sunt in ele, cu cei care au luat parte la transformarea tricoului galben de scolar in cel cu morti pe el (a.k.a. Eddie).

O sa va mai povestesc…o sa va spun si restul, dar momentan e tarziu si vreau sa ma duc sa ma visez licean din nou (“mi-e dor sa mai merg la un ceai, sa fiu iar liceanul balai, sa n-am decat bani de tramvai, sa fiu liceanul balai”).

Cred ca acest post se incadreaza foarte bine in categoria “A fost odata”, si as putea adauga “de neuitat”, dar las asa. Noapte Buna!

“De esenta tare!”

Cu acest slogan se lauda candva berea Stejar. Aparusera o gramada de zicale printre care “berea Stejar te face par” samd. Dar cei de la URSUS s-au gandit sa ne ia si ultima placere si sa scoata de pe piata aceasta bere inlocuid-o cu una de doar 5% vol alcool. Se lauda acum cu Stejar Pills. Dar nu mai e ce a fost. Decat sa beau asa ceva mai bine beau apa. E mai ieftina si mai buna. In speranta de a putea face ceva pentru berea preferata am creat si o petitie on-line catre URSUS prin care cerem reintroducerea vechii beri. Petitia poate fi accesata http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_berea_stejar_de_7_grade_cel_putin-p68970055.html. Sper sa se adune cat mai multe semnaturi si sper ca cine trebuie sa si citeasca aceasta petitie.
Speranta moare ultima!

Fie ploaie, fie vant, dupa Lotru eu tot plang!

Raport de tura

&

Fie ploaie, fie vant, dupa Lotru eu tot plang!

Capitolul I – Drumul si prima zi de urcat (baut)

A fost odata ca-n povesti/ A fost la o adica/ De prin Ploiesti venea razand/ O prea misto echipa…

Pai cam asa a si fost…ne-am adunat miercuri in gara o mare parte sa dam bani de bilete, si biletele ca biletele, dar vinul…Numara Fof al nostrum banii si dupa un calcul reiese ca tre’ sa dam la CFR doar vreo 750 de lei (o nimica toata). Strangem banii, vorbim ultimele detalii, sin e intelegem san e intalnim in gara joi pe la 10 far’ un sfert (seara).

Joi ne intalnim in gara (hehe, am fost printre primii ajunsi – cred ca se intelege cat eram de nerabdator in ceea ce ma priveste) si incep sa apara unu cate 2. Cel mai important moment a fost cand a venit neamu’ lu Fofirca. Nu de alta, dar ei aveau in masina tot vinisorul nostru. Toata gara se uita la noi cum caram din masina pe peron sticla dupa sticla (nu au fost decat vreo 28 de litri, deci nu prea mult). Punem vinul in rucsaci, ne mutam la linia 2 si asteptam sa ne vina “caleasca”. Apare, ne suim in vagonul 9 si ne cautam locurile. Ne asezam, cu chiu cu vai putem si rucsacii, stam vre-o 5 minute si dupa ne gandim ca tre sa cantam, ca doar na, suntem in tren. La un moment dat s-a intamplat un accident teribil: O sticla de vin s-a fisurat. O transferam, cantam, vine nasu, vede, pleaca nasu…la 00:19 ajungem in Brasov (sau cel putin asa scria pe bilet). Mergem in sala de asteptare, ne ocupam un perete, si ingingem o partida de carti. TROMBON! La un moment dat am iesit pe peron sa filtrez putin aerul printr-o norocoasa (sa fumez o tigara). Surpriza: trenul nostrum tocmai acum gara. Ma duc, dau de veste, luam rucsacii, ne luam si pe noi, si hop-top in tren. Ne ocupam juma’ de vagon, ne asezam, vorbim, glumim, da ia sa ne mai si culcam frate. Unii somn de voie, altii incercau fara succes, altii nici atat. Pe la vreo 3 dimineata apare si TF-u (care cu un exces de zel nesimtit a controlat totul la sange).

La 5:36 ajungem in Sibiu. Ne punem rucsacii in sir indian, ocupam toata auto-gara, Luci se duce si ne cumpara bilete si vedem cum pleaca o masina de Cisnadie fara noi. O asteptam pe urmatoarea, ne imbulzim sa prindem loc (desi am fost cam singurii din masina) si plecam. Toti cu ochii pe geam sa vada macar putin din Sibiu si in cele din urma ajungem in Cisnadie. Acolo Fof a flirtat cu o tanara doamna/domnisoara care ii facea cu ochiul de la fereastra. Insa tipa ne arata la toti vergheta…Fof, nu plange, lumea nu se termina aici! Ne vine si masina care ne duce pana dincolo de Vadu. Dupa ultimele pregatiri ne facem curaj si o purcedem spre tinutul lu’ Creasta-nalta-n-varf-de-munte (spre cabana). Urcam pe drum forestier si vedem salamandre (pentru unii din noi era pentru prima data cand vedeam asa ceva). Urcam, urcam, pierdem marcajul, ne intoarcem, il gasim si iar urcam si urcam si tot urcam. Ne oprim intr-un loc cu bell-vedere sa mancam. Dupa juma’ de ora iar la drum. Dam iar de drum forestier si urcam si urcam si iar urcam. La un moment dat se face nor si incepe sa ne picure Punem pelerinele de ploaie ca dupa 5 minte sa le dam jos. Mai mergem 5 minute, iar ploaie. Cam asa a fost o ora intreaga. Iesim de pe drumul forestier si intram iar in padure. Mergem ce mergem si gasim primul pisc de zapada, unde se vedeau si urme de urs si de ursuleti (naspa moment!). Ajungem intr-o poenita unde era si o stana cam abandonata unde iar ne oprim. Dupa ce plecam vremea iar isi bate joc de noi. Intram in padure unde pe poteca mai era inca zapada (doar cat sa te uzi la picioare). Ajungem la o rascruce de drumuri unde ne oprim pentru ultima data. Deja se simtea un aer de munte zdravan! Ne-am dat seama ca nu mai avem mult. Pe ultima poteca Bulai mi-a tras o sperietura zdravana: Era dupa un pom (uda natura) si cand am trecut pe acolo a inceput sa maraie. La dracu, tare m-am speriat! Iesim in gol alpin si urcam ultima portiune. Peisajul era fantastic! O priveliste de neuitat!!! Cand ajunge primul sus in varful crestei urla cat il tin plamanii: “CABANAA!!!”. Dupa vre-o 6 ore de mers si urcat ajungem la cabana unde incingem un festin. Ne ducem in camera si ne bagam la somn ca eram rupti. Ne trezim mancam, si hop, se face noapte. Fiind o saptamana ploioasa bateriile de la cabana nu s-au incarcat si am stat in bezna. Am aprins niste lumanari, am luat niste sticle de vin, si Maria cu frontala-n frunte a inceput sa ne cante. Dai cu vinul si frontala, am cantat melodioara. Mergem sus la somn. Am mai ras si glumit pana am inlemnit cu totii (dormeam, nu al’ceva).

Capitolul II – Viscolul si plimbarea

A doua zi dupa ce am mancat ne-am hotarat sa mergem sa vorbim la telefon (nu aveam semnal la cabana deloc, deci trebuia sa urcam pana pe creasta). Era o ceata de o taiai cu cutitul si un vant pe masura. Ajungem sus si se pune pe viscol, viscol frate, nu joaca. Varful era la vre-o 5 minute si o purcedem inspre el. Viscolul s-a orpit si datorita vantului s-au imprastiat si norii. Iar o priveliste superba! Vedeam Valea Oltului si chiar Oltul, Sibiul, creasta Lotrului si multe altele. Ne hotaram sa mergem la o plimbarica. Trecem pe langa un pom traznit, trecem printr-o morcila afurisita, Fof arunca cu niste zapada dupa noi etc. Ne intoarcem la cabana si deja se facuse ora mesii. Toata lumea conservele pe mese, painea pe terminate, primusirle ardeau samd. Cea mai mare bataie a fost pe tocanita lu’ Separatistu Uase (asa un om sa ai cu tine pe munte si nu ai cum sa mori de foame!!). Fof se duce la buda cu lingura (desertul?!) si vine foarte satisfacut. Dupa masa niste somn, ca na, nu strica). Ne trezim si o mare de oameni jucam uist la frontala. A mai durat cateva ore jocul lor. Maria nu ne-a mai cantat (sa stii ca te tin minte). A cantat Sar’la’tini (care cred ca era defapt Matolini). Ne bagam la culcarica stigem luminile, dar ceva nu era in ordine. Vorbesc cu Roxana care era de aceiasi parere ca si mine si gasim problema: nevoie acuta de tutun. Ies cu ea la o tigara. Afara iar ceata de nu-ti vedeai nici tigara. Eram in bezna totala. La un moment dat se aude langa noi un scheunat. Evident ca nu ne-am gandit la cainele care stiam ca e pe langa cabana, ne-am gandit la chestii mai fioroase. O apuc de man ape Roxana si o zvacnim in cabana sa ne terminam tigara. Am uitat sa va spun ca nu toti trebuia sa dormim in cabana pentru ca Gabi a propus sa punem cortul de 3 si sa ne bagam 3 in el.

Capitolul III – De ce trebuie sa si plecam??

Ne trezim dis-de-dimineata, mancam, facem rucsacii, ne luam adio de la George (tipul care avea grija de cabana si o purcedem pe traseu). Prima

portiune era cunoscuta pentru ca pe acolo urcasem. Dar dupa drumul se schimba. Un drum lung, dar absolute superb! Coboram ce coboram, mai si urcam putin, si dupa iar coboram. Vedem urme de KTM, vedem multe stane, urme de mistreti si peisaje care mai de care. Iesim din padure ca sa intram in alta padure si tot asa. Ajungem la un moment dat intr-o poenita mare mare cu vre-o 6-7 stane (toate abandonate) unde erau si 3 cai care pasteau in voie. Popas frate. Toata lumea poza la cai si la stane, ne tragem noi intre noi in poze, mancam, bam o gura de apa, si ROIU! Nu departe marcajul disparea ca magarul in ceata. Gasim noi un drum forestier dar vedem si un cioban cu oile. Mergem la el, ii dam sfanta tigara ne arata pe unde tre’ sa mergem si aia e. Coboram pe drum, coboram printr-un parau si dupa iar pe drum. Am luat 1-2 mocirle mari si adanci de m-am facut la picioare muci! Dupa atata mers simteam cum imi fierb picioarele. Maria si Jimmy se fac hippioti si isi pun floricele in par, unii mai in fata, unii mai in spate dar nu dupa mult timp ajungem in Talmacior. Pornim spre Talmaciu (ca na, acolo era gara) si de-odata Sar’la’tini trece pe langa mine; era intr-o caruta. Ne mai suim cativa si mai luam inca 2 rucsaci si aia e. In caruta erau Adi (nu Tugu), Roxana, Hevi Sar’la’tini…si mai cini?? Ideea e ca am fost 5 plus rucsacul lu’ Soso si al Ancai. Ajungem in gara, bem 1-2-3-etc beri mancam ne odihnim, vine trenu si plecam. In compartiment (desi era de 6 locuri) am stat cam 16. Doar na, nu puteam sa o lasam pe Maria singura cu chitara si cu Jimmy (care mai era si la bustul gol). Cantam, bem tot vinul, bem si bere…Moment tragic in Brasov: Jimmy ne paraseste. Separatist, separatist, dar chiar asa?! Mai luam niste bere, si ne indreptam spre Home Sweet ‘naspa’ Home! Puteam sa mai stam cateva zile-saptamani-luni ca io nu ma suparam.

Capitolul IV – Concluzia
Asta-i simplu: Sa bem vin, sa ne matolin, noi pe munte sa pornim, cu mult vin si o chitara, sus pe munte spre poiana (unde sa punem cortul de 3 si sa ne bagam 3 il el).

END!!!

Hevi