Feeds:
Articole
Comentarii

O noapte linistita de marti. Numai eu si Gava ramanem treji pana dimineata. Stateam fiecare cu ochii-n monitor facand absolut nimic interesant. Pe la 6 fara ceva ne gandim sa ne bagam si noi la somn intr-un final. El se cocoata la el in pat, eu ma intind la mine mine, imi iau pilota in brate si ma pregateam sa adorm ca mi-era destul de somn. Dar Gava avea chef de taclale. Vorbim de una, de alta, cand dupa ceva vreme, nu stiu ce mama dracu imi vine si ii spun “Gava, hai la Targoviste”. Raspunsul a fost foarte promt “HAI!!”. In momentul ala ne-am ridicat amandoi din pat, am dat drumu la calculator sa cautam pe net mijloace de transport spre destinatia noastra “exotica”. Din cauza golului mare din portofel ne-am gandit sa plecam cu ia-ma nene. Dar unde mergem sa facem autostopul? Intram pe harta micului Paris ca sa vedem ca trebuie sa taiem cam tot Bucurestiul ca sa ajungem si noi intr-un loc de unde am fi avut o sansa sa ne ia cineva. Nu stiam daca avem autobuze pana acolo (bine, puteam sa cautam, dar ne era lene oricum sa mergem pana acolo).Cautam pe net trenuri…si iei…un tren tocmai plecase de 8 minute. Daca ne hotaram si noi cu o ora mai devreme plecam cu personalul, adica IEFTIN! Vedem ca primul tren e un accelerat la 9 si 20. Ne gandim ca e prea tarziu. Noi chiar vroiam sa plecam cat mai repede. Caut pe net autogara IDM si gasesc numar de telefon. Nu m-a interesat ca era 6 dimineata si am dat telefon. Cand mi-a zis ala ca e 15 lei microbuzul i-am spus sa se druca dracu cu tot cu tarifele astea de patron de firma (ce mama dracu, ei nu stiu ca mai sunt si studenti fara bani pe lumea asta?). Fie…plecam cu trenul…ce al’ceva sa facem? Ma duc sa fac un dus sa mai treaca timpul. Fie, ies si din dus (Gava normal ca se juca Counter – as usual :P) mai stam putin si ne gandim ce ne luam de mancare cu noi. Nu prea aveam multe alternative. Am facut repede niste senvisuri cu ce mai aveam prin frigider, Gava a fiert niste oua (oo, uoua, oă etc). Gata! Momentul plecarii. Mergem la magazin si luam cateva tigari si un sul de “hartie de fax” si doua beri, ca sa nu murim de sete pe drum. Purcedem spre statia de autobuz. Ma gandesc ca ar fi bine sa-l anunt pe Teq ca a ajung prin Targoviste, sis a nu-l anunt prea tarziu, sa nu isi faca alte planuri. Pun mana pe tel si il sun, dar bineinteles, Tequillatu nu avea a raspuns (ii cam sta in caracter sa nu raspunda). Pana la urma a suant el. Discutia a fost foarte interesanta. Ii spun ca il scot la o bere (si ca ii fac chiar onoarea de a-mi da o bere :p), dar el nu intelegea cum adica iesim la bere. El in Targoviste, eu in Bucuresti…ceva nu se lega. La inceput a crezut ca c ail chem pe el in Bucuresti, dar cand i-am spus ca m-am hotarat eu la 6 dimineata sa ma duc la el a ramas masca. Nu stiam ce sa-mi mai spuna. Din nebun nu ma scotea. Poate pentru unii sunt, desi eu sunt sigur ca sunt cel mai lucid om dintre oameni :D.

Ajungem in gara, ne luam bilete, mergem pe peron, fumam tigara de “adio Bucuresti”, si hopa sus in tren. A fost prima oara cand am mers cu trenul in directia aia si pot sa spun ca am stat numai cu ochii pe geam. In jur numai campie, campie si iar campie, dar imi placea. Ajungem in Titu (si nu intru in detalii pentru ca am fost mai mult decat scarbit de orasul ala – si nu am vazut decat gara :P), stam acolo 10 minute si purcedem spre Targoviste. Nu dupa mult timp ajungem la destinatie. Vorbisem cu Andreea sa ne asptepta si sa ne scoata la o bere. Doar ca Andreea ne-a sunat si ne-a spus ca ea ajunge putin mai tarziu (ca e pe tocuri J ) si ne-a ghidat prin telefon. Dupa ce am mers circa 5 minute am inceput sa recunosc locul. Am trecut pe langa teatru si acolo fusesem la un concert prin septembrie. Ma rog…noi trebuia sa mergem tot innainte pana ne intalneam cu dom’soara, doar ca imediat dupa teatru am gasit o carciumioara, si fara sa stam la discutii am intrat in ea. Partea interesanta a fost ca amandoi am facut acelasi gest, de parca acolo trebuia sa ajungem. Geniile gandesc la fel :D. O anunt pe Andreea unde suntem si dai si savureaza o bere rece. Ajunge si Andreea si plecam de acolo….ne plimbam noi agale si ajungem in parcul mare. Stam frumos pe iarba, mancam senvisurile (cu ouale ne-am intors in Bucuresti), Gava isi bea berea si eu tot radeam pentru ca in spatele nostru un cuplu mai avea putin si se imperechea in parc (nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu imperecherea in parc, e chiar foarte okey, dar sa nu te vada eventual toata lumea). O luam la pas agale si ajungem la o balta (care cica e lac – avea si barci pe el), si dupa intram in gradina zoological. A fost frumos si acolo. Chiar nu mai fusesem de mult sa vad animale. Doar ca si acolo ne-am intalnit cu taranii de Targoviste, niste pustani de 16-18 ani care s-au gandit ei ca e interesant sa scuipi animalele din custi…eh, ce sa ceri de la cocalar? Dupa ce am plecat (si am stat cam 2 ore) ne oprim la o terasa langa gradina unde mai bem cate o bere (le-a numarat cineva pana acum?). Andreea pleaca la scarbici si eu si Gava ne continuam promenada. Mergem sa vizitam Turnul Chindiei. Urcam pana sus de tot (uf, greu a fost), admiram imprejurimile, dar apare o mare problema. Pe Gava il taie o pisare criminala. A vrut sa faca de sus din turn, dar i-am spus ca il arunc de sus daca il prind ca face asa ceva. Nu stia ce sa faca. Cand ma uit in jur, vad niste muncitori care lucrau la curtea domneasca si langa ei o buda. Nici nu sta pe ganduri si tusti jos. Eu am ramas sus sa fumez linistit o tigara. Dupa 5 minute apare Gava cu o fata de om care tocmai a avut orgasm. Ne suna Tequilla ca in 10-15 min el ajunge in piata mare, acolo unde ne stabilisem punctul de intalnire. Ajungem si noi, ne intalnim cu el..si dai tata si razi! Am plecat direct spre carciuma. Ne-a dus pe niste stradute, nu stiu in ce directie, oricum nu departe de gara. Ne asezam la masa si turnam bere dupa bere. Am barfit, am ras, am glumit, a fost o dupa-amiaza super! Cand plecam eu cautam maruntis sa iau bilet de tren (si asta nu ca nu vroiam sa schimb, ci pentru ca nu prea mai aveam bani deloc). Teq, ca sa faca si el o gluma scoate niste maruntis sa mi-i dea si baga si un comentariu aiurea. Atunci m-am descaltat si am inceput sa topai intr-un picior dupa el, cu bocancul in mana sa-i dau cu el in cap. Imi dadusera lacrimile de ras. Gava a luat in brate un stalp de ras si Teq se tinea de burta de ras. Partea misto a fost ca trece pe langa noi un autobuz si imediat dupa ii spune lu’ Teq telefonul. Vocea din difuzr ii spune “Ai grija la bocanc”. Normal ca au inceput sa curga in valuri alte hohote de ras. Ajungem in gara, mai stam putin, ne vine trenul si p’pa Teq, p’pa Targoviste, Bucuresti, sosim! Imi desfac berea (pe care o luasem din Bucuresti) si o savurez cu mare pofta (desi era cam calda). Nu stiu daca au mai trecut 5 minute si i-am spus lu’ Gava ca eu ma bag la somn. M-a trezit cu chiu cu vai cand am ajuns in Bucuresti, l-am injurat, blestemat (nu de alta, dar eu vroiam sa dorm) si am pornit spre metrou. Cred ca in metrou am adormit din nou…dar nu sunt sigur. Am mers pe jos din Stefan pana la camin (eram teleghidat, si telecomanda cred ca era patul din camera). Pe drum spre camin vorbesc cu o amica (Laura) sa iesim la o plimbare in parc. Doar ca eu cand am ajuns in camera am cazut in pat (nu apucasem sa dau jos decat ghiozdanul din spate) incaltat, chiar si cu geaca pe mine. Noroc ca a sunat-o Gava pe Laura si i-a explicat situatia mea…

Poate va ganditi ca suntem vagabonzi, ca umblam – pe unde, nici noi nu stim – ca suntem golani, sau mai stiu eu cum. Da, suntem! Si e asa de bine sa te duci in locuri pe care nu le cunosti, sa cunosti lume noua, sa iti faci prietnei sau sa te duci la vechi prieteni, numai de dragul de a te duce!


Trec vagabonzii – insetatii de cer,
De mari
Si de paduri…[…]

Caci vagabonzii sunt enigma eternului “de-atatea ori

Stateam acum cateva zile la taclale cu un coleg si depanam amintiri vechi de aproape un an, si anume din sesiunea de toamna de anul trecut. Cand am inceput examenele m-am mutat din nou in bucuresti pentru 2 saptamani. Ca sa scap de taxa de camin care era destul de maricica, am stat la un coleg (care oricum platea chirie :P). Ne-am adunat la el mai multi…un fel de camin de nefamilisti.

Pana sa ajung acolo imi tot spuneam ca ajung, fumez o tigara si ma apuc de invatat. Doar ca in noaptea aia nu a fost chip sa invat ceva, nu de alta, dar m-am intalnit cu colegii pe care nu-i vazusem toata vara, si nu stiu cand a trecut timpul. Au fost 2 saptamani super (exceptand partea cu examenele).

Dar eu al’ceva vreau sa va povestesc, ce-i drept, din alea 2 saptamani pe care le-am petrecut la Vali. Ca tot omu’, mai si mancam. Dar cu mancarea de acasa s-a terminat repede (ca Vali e ca un sac fara fund) a trebuit sa ne aprovizionam “studenteste”. Facem sedinta de “familie” si ne gandim ce sa ne gatim, sa fie ieftin, bun si usor de facut…dupa cateva minute ne hotaram sa ne facem un piure de cartofi cu niste ficatei. Era si usor de facut, si nici prea migalos dar mai ales gustos. Pe Vali si pe Marius i-am trimis la shopping, eu cu Tuco ramanand sa…dracu stie..cred ca ne uitam la LOST. Vin baietii cu cartofi, margarina (ca untul e scump), chiar si cu lapte, dar si cu o caserola de ficatei…Nu stam mult pe ganduri si ne apucam de treaba. Fierbem cartofii sa facem piureul (si daca se gaseste vre-un destept sa ma intrebe daca i-am curatat si noi inainte, da, i-am curatat, taiat, spalat, apretat etc) si Tuco vrea sa se apuce sa gateasca ficatul. Desface caserola…parea totul okey. Dar cand pune mana pe prima bucata de ficat visul nostru de oameni satui se duce pe apa sambetei. Ficatii aveau o culoare putin cam ciudata. Ne-am gandit ca o fi de la faptul ca au stat prea mult timp congelati. Cand a vrut sa-l si spele m vazut ca se cam sfaramau si ca nu aveau o culoare care sa mi se para normala. Pun mana pe telefon si o sun pe mama sa o intreb daca e normal ca mancarea noastra sa fie putin mai ecologica (ficatii aveau o tenta de verde – dar nu miroseau). Nu mai stiu ce a zis mama, cert e ca ne-am uitat pe eticheta ambalajului la termenul de valabilitate. Soc! 2 ani garantie. Scria pe eticheta 2008-2010, fara alta data mai concreta. Nici aparatele electrocasnice nu au valabilitate 2 ani de zile, dar au produsele perisabile. Foarte tare. Tuco a zis clar ca el nu mananca asa ceva. Noi trageam de el sa-i punem la facut si vedem ce mama dracului iese, si in functie de cum se comporta pe aragaz ii mancam sau nu. Nu s-a lasat convins, dar a a zis ca-i face pentru noi. De cum i-a pus in cratita si au inceput sa fiarba am zis clar ca nu sunt de mancat. Se descompuneau, se faramau…nu ramanea mai nimic din ei. Vali tot insista ca el asta mananca, ca arata foarte bine si ca suntem noi nebuni. Mai sa fie…M-am dus repede jos si cu ultimii banuti am luat niste carnati. Vali nu a vrut. Terminam de preparat tot ce era de preparat, si ne asezam la masa. Era chiar okey mancarea (oricum, nu mancati piure facut de Tuco ca pune in el zahar!). Vali, care manca niste resturi de ficat (ca doar cam atat ramasese din ei) se freca pe burta in fata noastra ca sa ne arate cat de bun e. Bine, stim cu totii ca Vali nu este un om pe care sa-l duca bibilica la niste gesturi mai avansate decat alea facute de toti in gradinita. I-am explicat lu’ Vali sa nu manance, ca nu vreau sa-mi petrec cu el o noapte la Floreasca, ca am de invatat si facema misto de el ca daca pateste ceva o sa le spun doctorilor ce a mancat si o sa-i faca o clisma. Misto a fost ca a si pus botul. A mancat 2 portii (si nu a facut-o doar ca sa ne arate noua ce am pierdut, ci si pentru ca asa mananca el de obicei). Din fericire noaptea a trecut fara nici o peripetie. Show-ul a inceput ziua urmatoare cand am vrut sa ma duc la buda, dar era ocupata de Vali. Si atunci stau si ma gandesc ca l-am vazut ca facea naveta bucatarie-buda. L-am intrebat prin usa ce are, si mi-a zis ca nu se mai poate ridica de pe buda, ca acolo a stat toata ziua, ca il doare stomacul, ca nu stie ce a patit. Cand a iesit am inceput cu totii sa facem misto de el si de prostia lui, desi stiam ca nu intelege ce-i spunem, dar nu ne-am putut abtine.

Concluzia: Renuntati la facultate ca sa stati la mami acasa unde e mancare buna si caldurica, sau nu te lua dupa Vali! (oricum nu te lua dupa Vali :P)

Subzistenta

Cred ca mutli dintre voi au auzit de ambition! care se vrea o agenda, dar poate si o mica revista studenteasca. In fiecare an se distribuie gratuit prin facultati.

Nu aveam ce face in aceasta dupa-amiaza si pun mana pe agenda/revista mea si o rasfoiec putin. Gasesc un articol despre bugetul studentului. Articol mai imbecil ca asta inca nu am citit niciodata. Articolul l-am scanat din revista si l-am atasat acestui post sa il puteti citi si voi. Studentii cu buget mic sunt sfatuiti sa nu paraseasca locul de bastina (campusul studentesc), si sa se duca in barurile si cluburile ieftine din zona si nu in cele scumpe din zona. Daca as face cum scrie acolo…nu cred ca as duce-o prea bine. Nu de alta, dar barurile si cluburile de langa mine (capmus Tei) sunt Bamboo, Turabo…e okey…sunt cele mai ieftine si nu sunt de fite deloc. Cluburile din centru, cluburi gen ClubA) unde o bere e 4 lei si o vodka tonic tot 4 lei, dar care e  in zona lipscani nu e bun. Ca sa nu mai zic de baruri. Hai sa bem o bere in safen, unde o bere e 5 lei, si e un local foarte nasol. Iarna nu stiu unde e mai frig, afara sau inauntru, dar e okey, nu parasim zona campusului. Aaa, si ca sa iti permiti o “escapada”, adica o masa in oras trebuie sa faci parte din studentii care au pe luna peste 1500 de lei. Ei nu au auzit de restaurante care au meniuri studentesti? Carul cu bere, un local exceptional din punctul meu de vedere de exemplu are asa ceva. Si cu mai putin de 15 lei mananci in zona lipscani intr-un local foarte frumos, si foarte bine servit o mancare foarte buna si bei si o bere. Mai bine mergem tot in Safen unde  o portie de mancare (din care eu nu as manca probabil) e cam 12-13 lei. Dar e okey, e langa camin. Conform articolului eu fac parte din categoria “subzistenta sau no money”. Ca sa nu mai zic, ca ei cred ca un apartament de 3 camere e aproximativ 300 de euro – cam ieftin, nu?  Stau si ma intreb, tipul/tipa care a scris articolul in ce categorie se incadreaza.

Luati de cititi si radeti! bugetul studentului

Si ne-a spus mama cand ne-am suit in masina sa plecam spre Vama..”poate nu ajungeti vedete la televizor!”, dar…se pare ca desi noi am auzit-o, reporterii nu. Si uite asa primeam telefoane sambata seara, pe 1 mai, de la prieteni si…de la mama, ca m-au vazut le televizor. Cica faceam baie la rasarit. Noroc ca nu imi era tocmai frig :D. Si apar mai multi acolo…roacari betivi de Vama…toti intr-un singur reportaj

Citind ce au comentat oamenii la aceasta stire, m-a umplut oarecum de bucurie. Majoritatea au comentat ca sunt numai betivi, drogati, roacari nu stiu de care, si spuneam ca nu ar calca niciodata acolo. Asa sa faceti dragii mei, lasati vama curata din punct de vedere…”spiritual”. Nu vrem manele, fite si sa ne aratati cati bani si cat talent aveti voi. Ne place asa cum este acum. Am reusit in 2 zile sa-mi fac prieteni din toata tara. Si rau o fi sa ai un prieten in Timisoara la care sa te duci sa bei o bere. Am stat la masa cu niste beri in fata si am vorbit cu lume din Moldova, Ardeal, Banat, Dobrogea…avem numere de telefon si poate candva ne vom reintalni…Si ca tot spuneam de comentarii, am citit si un comentariu pro vama, un comentariu scris foarte frumos. Nu va arat decat o parte din el: “dar asa zambete, iubire, solidaritate, lipsa de prejudecati, uniune cu natura, modestie, altruism, nu am mai vazut pe nicaieri unde am fost. Am 5 ani de cand merg in Vama Veche, multe s-au schimbat, dar nu-mi pasa atat timp cat imi revendic bucatica mea de plaja si ma bucur de libertatea locului. Mi-am facut prieteni din Franta, Norvegia, Germania, care chiar erau entuziasmati de Vama Veche si vor veni in fiecare an aici.[...] Oamenii sunt diferiti“. Si cata dreptate are omul asta…hai sa ne mai uitam la un filmulet facut tot de protv cu “betivii si drogatii din vama”

Ca rau o fi sa fim si noi din cand in cand putin mai liberi – “Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte, sa poate sa fie vara, la fel cum iarna poate fi”

Daca acum un an am spus ca berea buna departe se bea, acum vreau sa completez: Cea mai buna bere departe se bea. Totul a inceput acum 2-3 saptamani cand mi-a venit ideea sa plecam la Sibiu. Lansez zvonul in stanga si in dreapta si adun o gramada de lume. Dar in ultima saptamana toti au contramandat cu exceptia unei singure persoane. Dar cum stateam noi joi noapte si faceam proiecte ne gandim din nou: “Hai!”, si hai a fost. Ne strangem 4 insi si pe la 4 fara ne suim in autobuzul care duce direct la gara. Iau bilete, ne suim in tren, plecam si tot asteptam sa treaca trenul de Ploiesti ca ne era sete. Si nu ca nu puteam sa desfacem berea, dar era multa lume in compartiment si stiam ca trenul se cam goleste la ploiesti. Ajungem in cele din urma in ploiesti, fug  pe peron sa ma intalnesc cu mama. Asta asa, pentru ca i-am spus ca vagonul e mai lung decat peronul, dar ea..ma rog. Pana la urma o gasesc si imi da o ditamai papornita. O iau la fuga inaoi spre vagon pentru ca uitasem sa iau o alta sacosa care trebuia sa o las in ploiesti. Norocul meu a fost ca baietii au observat asta si au scos-o pe geam. Gava ia sacosa si imi da bocancii. Ma descalt, imi lasi adidasii pe peron si ma bag in bocanci. Asta era momentul mult asteptat. Deja incepusera sa ma enerveze adidasii. Cum pleaca trenul scoatem berea si chitara (tin sa precizez ca am ramas singuri in compartiment). Si dai si canta “A, a, apa de izvor, apa si alcool”. …Si trenul mergea si berea curgea…in Brasov cobor din tren sa iau prima gura de aer de ardeal. Cobor din tren, dar nu pe peron, ca peronul era la mama dracu si fumez linistit o tigara. Cele mai mari emotii le-am avut ca a oprit trenul in Rupea, ca na, stim cu totii ca acolo sunt numai tigani bozgori, si stim ca am mai avut scandal cu ei. eh, din fericire peronul era gol. Nu mai mergem mult si ajungem in Sighisoara – pentru mine, capitala sufletului meu :D

Noroc ca mai tineam minte unde era benzinaria si nu a trebuit sa mergem pana la Globus ca sa luam un pet de bere. Ne continuam drumul si ajungem langa Venesis…ce trist arata bodega cu portile inchise. Dar in dupa 2 minute a aparut si Dan. Ne cheama inauntru, ne face o cafea si ma pune sa scot chitara sa ne arate cate ceva. Baietii (care de-abia atunci il cunoscusera) raman cu gura cascata. Si atunci Gava ii pune intrebarea cheie “Dar chitara ta unde este?” Raspunsul a fost unul pe masura. “Nu vreau chitara. Nu am nevoie”. Stam la povesti si pe la 1 si ceva ne laum talpasita. Si asa am stat destul pe capul omului. Si incepem sa urcam spre cetate..si ajungem. mergem la turnul cu ceas, facem niste poze, ne uitam la panoama oferita de cetate, urcam pe biserica din deal, intram in cimitir unde…ne gandim sa cantam si noi ceva. dar era prea bezna pentru asa ceva. asa ca am coborat tot langa turn unde am scos chitara si am cantat ceva. Am fost dupa la non-stop si am cumparat cele mai proaste senvisuri EVER! Ma rog, pana la urma, plecam in gara. Problema e ca mai aveam de stat inca 2 ore pana la tren. Dar o ora am dormit asa ca timpul nu a trecut chiar greu. Insa cand m-am trezit si am iesit pe peron. Vai de capul nostru ce benga dracu’ am indurat 10 minute pana a venit trenul. Am zis ca asa ceva nu e adevarat. Nici nu puteam sa mai vorbesc. Ma rog..pana la urma a venit tenul, dar frigul din oasele noastre persista. M-am asezat, m-am invelit cu geaca si 2 ore juma am dormit neintors. Cand m-au trezit baietii eram aproape in gara in sibiu. Cica ar fi incercat nasu’ sa ma trezeasca cand au inceput sa-mi sune alarmele de la telefoane, dar eu nu stiu nimic :D

Eh, dar mai conta? Eram in Sibu! Mergem zgribuliti vai de capul nostru spre centru (cel putin asa banuiam ca mergem, si nu am gresit) pana ce la o intersectie dam de 2 domnisoare dragute foc si le intreb de o carciuma unde sa putem bea un cei cald. Ne ghideaza ele spre directia X, dar nu am inteles nimic. Nu dupa mult timp gasim un restaurant si bem mult doritul ceai. Daca la Cluj i-a fost rau lu’ Emanuel, in Sibiu victima a fost Marius. Din fericire nu a fost la fel de grav. A dat la boboci odata si i-a trecut. Eh, una peste alta plecam si de acolo si ne indreptam spre centru vechi. Ne uitam la cladiri in stanga si-n dreapta, mai trageam cate o poza…eh, nu dupa mult ajungem in Piata Mare, care, e MARE! M-am asezat comod pe o banca si mi-am aprins o tigara. Stateam jos si admiram tot ce era in jurul meu. Am avut noroc ca in zona era un punct de informare turistica. Am luat o harta, am intrebat cateva chestii acolo, si hai la drum. Intai si intai am vizitat muzeul National Brukenthal de care auzisem foarte multe de la ai mei, dar imaginatia mea nu era nici pe aproape de adevarul pe care urma sa-l vad. Cred ca am stat in muzeu peste o ora juma, dar pot sa spun ca a meritat cu varf si indesat. Am fost dupa in Turnul Sfatului de unde am vazut imprejurimile. Am mai fost la cateva muzee si dupa ne-am asezat sa mancam. Somnul deja ne napadea pe toti, dar cu o bere rece pe post de cafea am rezolvat problema. ca sa ne priasca mancarea ne-am dus in parc si vegetam pe o banca. Dar cum timpul nu era cel mai bun prieten al nostru a trebuit sa ne miscam destul de repede. Am gasit o ramasita din zidurile cetatii, inca un muzeu de vizitat (care a meritat din plin) si dupa ne-am intins putin pe iarba sa ne mai odihnim si noi oasele. Mircea a adormit aproape subit si eu cu Gava si Marius am incins o cantare. A fost funny ca am strans si fani chiar: un mos si niste copii de 5 ani :D. Dupa juma de 3 sferturi de ora il trezim si pe Mircea, mai fumam o tigara si mergem iar la plimbare, la o plimbare care s-a dovidedit din nou a fi superba. Am mers pe strada Nicolae Balcescu. Pentru cei care n-au habar despre ce vorbesc, sa stiti ca e o strada in genul strazii Republicii din Brasov, si pentru cei nu stiu nici de Republicii din Brasov o sa-l citez pe Gava care spune “Plimbati-va copii! Cat sunteti tineri!“. Ne-am asezat din nou in Piata Mare pe banca sa admiram domnisoarele care au iesit la plimbarea de seara. Il sun pe var’miu sa-l rog sa caute carciumi pe net – si nu ca noi nu ne informasem, dar am uitat foaia cu adrese in camin :D. Ma suna destul de repede si imi spune ca a gasit un bar de rock chiar langa gara. Gasim adresa, gasim barul – se auzea super muzica din el – dar cand sa intram, surpriza…pe usa scria mare “INCHIRIAT”. Am mai stat 2 min in fata barului si intre timp a iesit o domnisoara foate draguta sa-si intampine 2 prietene. In momentul ala am turbat. De ce ele inauntru si noi afara? Nu se putea noi cu ele inauntru sau ele cu noi afara? Oricum ar fi fost bine :D. Gasim inca o carciuma in zona dar si aia era inchiriata. La dracu! Si atunci m-am hotarat ca orice-ar fi merge in R&B. Citisem pe net ca e misto acolo. Am zs ca nu mai caut alt loc decat ala, si ca daca o fi sa trec pe langa ceva deschis nu ma intereseaza. Am facut cam o ora juma pe jos pana in local, din simplul motiv ca nu ne-am uitat pe harta de la bun inceput si am gresit drumul de 2 ori :D. Acolo ne-am facut prieteni noi si ne-am distrat copios (sau cel putin eu cu Gava, pentru ca Marius si cu Mircea au mai dormit). Ce a fost acolo nu am sa povestesc. Asta e amintire care o voi pastra pentru mine. Ideea e ca nu am vrut sa mai plec, dar m-a luat Gava pe sus. In gara am mai avut niste probleme cu trenul, cu politia, dar pana la urma s-au rezolvat toate. Nici asta nu vreau sa povestesc pentru ca nu vreau sa ramana nimeni cu un gust urat acum la sfarsit.
Important e ca a fost frumos, ne-am distrat de minute, am vazut o gramada de lucruri si locuri noi, am cunoscut multa lume foarte de treaba si ne-am facut prieteni…in doar cateva ore. Next one? Nu stiu…probabil Alba Iulia. Ma bucur ca cei cu care am fost s-au distrat si si-au facut o parere foarte buna despre loc si nu numai: Curtoazie de Romania

Politica e foarte simpla cand esti student si stai intr-o camera de camin. Tot ce iti trebuie este putina imaginatie. Dupa ce au fost alegerile prezidentiale din toamna-iarna lu’ 2009 cand am facut un mic cantecel electoral de vreo 10 strofe (pe Youtube sunt doar 3), si am vazut ca a iesit iar PD-L-ul ne-am gandit ca noi nu intelegem cum trebuie politica. Asa ca i-am adus pe dragii nostrii politicieni la noi in camera ca sa-i avem langa noi.

La noi in camera problema numarul 1 sunt gandacii. Avem din plin. Si sunt gandaci rosii, rozalii, PORTOCALII…deci gandacii nostrii sunt PD-L-isti (asta pentru ca probabil va intrebati de cum am adus toata “crema ” politicii romanesti in sediul 118). Si acum, cand vedem un gandac mai mare si mai urat ii spunem Basescu, cand vedem un gandac care pupa in fund alt gandac stim ca ala e Boc care se pune bine cu Base (asta chiar daca voi ii spuneti imperechere, noi ii spunem linguseala), cand vedem un gandac ca fuge dupa mai multi gandaci stim ca e Udrea care fuge dupa mai multe p…osibilitati (chair daca voi ati spune ca de fapt fugeau de noi, noi stim ca aia e doar o scuza).

Acum, ca sa vedeti ca nu suntem comunisti si ca stim ce este pluripartisismul, avem in camera si un reprezentat de la PNL, si anume pe Crin Antonescu, membru care are forma de papuc. Crin Antonescu este cel care le da in cap (la propriu) prietenilor nostrii portocalii. Asa ca, aici in camera avem o vorba “Du-te ba la PNL!”. Folosim vorba asta cand un PD-L-ist este “tratat” de “maladia portocalie” de catre papucul justitiar (care fie vorba intre noi nici macar nu este gaben).

Well…asa inteleg stundetii politica

Stau in camera de camin si mor de plictiseala si nu numai. Vreau sa plec, sa ma sui in tren si sa zic “pa-pa, drag si jegos Bucuresti” si cand ajung in Ploiesti (asta daca trece trenul prin Ploiesti, si probabil trece) sa uit sa cobor si sa zic cu zambetul pana la urechi “Ups”.

Si cum stau eu in camera si ma plictisesc ma trece in gand sa intru pe forumul Pasi Maruni ca nu mai intrasem de ceva vreme. Citesc p-acolo ca Maria urma sac ante in Brasov la o seara folk. Ce sa fac, ce sa fac…eh, las’ ca vad eu. Intre timp vine vacanta si ma duc si p-acasa. Joi seara o sun pe Maria si-i spun “maine ne vedem la Brasov”. Problema era cu ce ma duc. Pentru ca majoritatea persoanelor plecau cu masini (ei dupa urmau sa plece in Fagaras) si cine venea cu trenul mergea cu acceleratul si eu eram cu bugetul foarte limitat. Nu-i nimic, plec eu cu personalul. Problema era ca singurul personal cu care ajungeam la timp era la 7 dimineata si ajungea la 10 juma’ in Brasov. Nu aveam cu cine sa ma duc, dar nu ma interesa. Pana la urma un prieten imi da ideea sa-l sun pe Ionelu (un fost coleg de liceu care sta in Brasov acum). Zis si facut. I-am spus ca peste cateva ore ma infiintez la el la usa, sa stie sa cumpere o paine si o cutie de pate in plus :D. Ajung dimineta in Brasov (cu doar 3 minute intarziere – wow!!!), ma sui in autobuz si ma duc la Ionelu. Stam ce stam si plecam la o bere. El mi-a spus ca la 4 are curs de parasitism, dar ca daca vreau stau la el. Problema era ce fac cu cheia. Dar…cand eram pe strada ma bate cineva pe umar. Cand ma intorc sa ma uit raman masca! Strutz! (un prieten din Ploiesti, student si el in Brasov). Vine si el cu noi la bere, vorbim de una-alta si ii spun sa ma tina si pe mine la el in camin vreo 2 ore cat are Ionelu treaba si trebuie sa plec eu la concert. Berea bucegi bauta in ultimul jeg de birt a fost rece si buna (trebuie sa tin minte localul ala :D). Ne intoarcem la Ionelu, imi iau ghiozdanul si plec la Strutz in camin. Cu ocazia asta am vazut si eu mai mult din Brasov. Am stat la el, am vorbit de una de alta, am cantat putin la chitara, si pe la 6 juma tira la concert. A fost si el la concert. Acolo ma intalnesc cu o gramada de prieteni din Ploiesti/Bucuresti. Se canta toata seara, se canta, se cant (vorbim si de Farmville – sa-l ia dracu de joc idiot), si se canta in continuare. Ne (in)canta si Maria, dupa ea Vladut. A fost un super spectacol. Iesim cu totii si ne intalnim in fata la o tigara. Toti vroiam sa manance. Si eu as fi bagat ceva in gura. Mergem la Ando’s unde ocupam juma’ de local. Dupa plec cu Strut sa ma intalnesc cu Ionelu si colegii lui de apartament sa bem o bere. Cand a venit vorba de mers la bere seara eu am zis clar ca vreau sa ma botez cu sfanta bere (aghiasma cum ii mai zic eu cu un prieten) in Iordan. Problema a fost ca raul de bere din Iordan era mult prea aglomerat asa ca a trebuit sa mergem in Britania – bar de care eu stiam, dar ultima mea experienta din Britania nu a fost tocmai placuta, in sensul in care cele 2 barbanite ne bagau numai latino. Ma las convins si mergem in Britania…acolo a inceput distractia. Ne asezam la masa si spune unul din colegii lu’ Ionelu. “Am luat leafa, dau de baut!” Zis si facut. Ne-a numarat si a vazut ca suntem 5 la masa. Se duce sa ia bere si se intoarce cu 10 beri (ca asta inseamna un rand de bere in Brasov).

Se beau berile, ia tipul si al-2-lea rand, mai bem noi un rand…Intre timp a mai venit un prieten de-al lui Strutz, stam la o taclale. Tipul s-a dovedit a fi super de treaba, si parca nu ne venea sa mai plecam. Parta nasoala a fost ca pe la 2 juma’, maxim 3 ne-a dat afara din bodega. Codrin (tipul care a venit ultimul) a zis ca el ar mai bea o bere. Asa ca ne-a chemat la el. Ideea e ca mi-a zis ca sta aproape de gara si mie imi convenea si pt ca la 6 si 20 dimineata eu aveam tren spre Ploiesti. Ionelu s-a dus la culcare, si restu ne-am dus la Codrin. Am luat de pe drum 2 peturi de bere si o sticla de cola (care a ramas aproape neatinsa =)) ). Berea s-a terminat pe la 5 juma, ceea ce a fost bine pt ca la 6 fara 5 am plecat spre gara. A fost misto ca a venit si Strut la Ploiesti. Am recuperate o mare parte din somn in tren. Am dormit pana in Campina (unde mi-a sunat alarma) si dupa am motait pana in Buda. Am ajuns acasa, am facut treaba care o aveam de facut si dupa m-am dus sa ma trezesc la o bere cu o prietena pe care n-am vazut-o de foarte mult timp. Am plecat pentru un concert folk, m-am intalnit cu un prieten pe care nu l-am mai vazut din liceu, m-am intalnit pe strada cu un alt prieten pe care nu-l mai vazuzem tot din liceu, am cunoscut inca 3 persoane super, am fost la un concert folk meserias, m-am botezat cu bere, m-am plimbat prin Brasov de nu mai vroiam sa plec…in concluzie, a fost super!!! De-abia astept sa plec din nou la Brasov.

Si acum, incotro? Simplu: In directia in care bate vantul…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.