3 nebuni la Malaiesti – Dupa exact 6 luni (2 ianuarie-2 iunie) – Prima zi

Am zis “Gata! Trebuie sa ma duc la Malaiesti”. Mi-am gasit 2 tovarasi de drum si am zis “Hai pe munte!”. De data asta am vrut sa plecam cu cortul. Am vorbit cu unu’ dintre cei 2 tovarasi de drum sa isi ia cortul cu el. Vineri, 1 iunie, cu o zi inainte sa plecam mergem sa facem ultimele aprovizionari. Niste mancare, unu dintre ei rucsac si izopren, celalalt doar izopren. Fiind vara am zis ca ne permitem sa plecam cu un tren mai tarziu. Asa ca am plecat cu personalul de 8:34. In gara toti colegii mei de clasa asteptau acelasi tren. Plecau in excursie la Sinaia. Unu’ din ei ma intreba unde cobor, si cand ii spun ca o sa cobor in Busteni ma intreaba: “Adica ianintea noastra, nu?”. Dar ma rog…asa sunt ei. Dupa o lunga asteptare ajungem si in Busteni. Acolo o luam spre Sinaia sa facem niste cumparaturi (stiam eu un magazin care da vin bun varsat). Dupa ce luam 2 litri de vin (stiu ca e putin, dar aveam rucsacii grei) facem stanga-mprejur si o luam spre Azuga. Dupa ce merem si merem ajunge la drumul cel mai lung si chinuitor, drumul de 4,2 km, drumul care duce la Gura Diham, drumul care trece prin locurile pe care le detest cel mai mult, trece pe langa multi fitosi de bani gata, pe langa multe masini, pe langa multe gonoaie, pe langa multe gratare si pe langa multi “pantofari”. Dar trecem si de drumul asta. O luam in sus spre Poiana Izvoarelor. Ne oprim pe drum, facem poze, dam si de alti oameni. Dupa o ora ajungem la Poiana Izvoarelor unde stam sa bem un ceai. Dupa o luam usor spre Pichetul Rosu, intram pe Take Ionescu… Drumul mi se parea neasteptat de usor in comparatie cu asta-iarna. Vedeam si marcajele, marcaje pe care asta-iarna nu le vedeam, desi erau vopsite destul de sus pe pomi. Ajungem la prima vale, unde inca era zapada. Trecem, intram din nou in padure, mai trecem de 1-2 vai, si urcam pana la o cotitura. Panta pana la cotitura aia o tinusem minte ca fiind criminala. Nu mi-am schimabt cu mult parerea. Am ajuns intr-un loc unde deja vedeam varful unde trebuia sa ajungem. L-am recunoscut de la departarea aia desi cand am fost asta-iarna nu vedeam nimic de ceata. Am vazut varful de-abia cand am ajuns langa el, dar acum eram sigur ca ala trebuie sa ajung. De unde eram privelistea era mai mult decat superba!! Vedeam printer munti la peste 100 de km departare… vedeam orase si un drum intins ce le unea..Strig odata tare si se aude un ecou puternic… Ma facusem auzit! Ne continuam drumul, ajungem la intersectia cu Prepeleac (drumul care duce la Omu), ajungem si la sarme, dupa care ajungem la ultima pnata care trebuia urcata. Facem poze dupa care eu iar dau un urlet. Se auzeau acum perfect 3 ecouri. Datorita vailor ma auzeam perfect! Ajungem pe varf, bem putin apa si o luam in jos spre Malaiesti. Dam de ultima vale cu zapada, care a fost mai greu de stabatut pentru ca era foarte abrupta. Dar am trecut-o. Eu eram mult in fata celorlalti. Ajung la singurul loc din zona unde sunt sarme, locul unde era sa mi-o fur eu urat asta-iarna. Ii astept acolo si pe cei 2. Cum i-am vazut am plecat, aproape ca fugeam. Eram mai mult decat nerabdator sa ajung la Malaiesti. Cand ma apropii de cabana si ies din padure vad un tip cocosat pe o movila. Cand ma apropii aud ca ma striga “Heviiiiii! Salut moshu. Ce faci?” Era OzZy. Era de cateva ore bune. Dupa vre-o 10 minute apar si ceilalti 2. Punem cortu ne aranjam putin, cand, din senin, incepe ploaia. Ne bagam in cort, stam ce stam si ploaia sta. Iesim mergem, mancam, bem 1-2-3-5-etc guri de vin. Se face seara. Mergem la cabana sa vorbim cu cabanierul. Un tip de la cabana scoate un corn vechi de 130 de ani, sa ne invete sa suflam. Am invatat greu, dar am invatat. Mergem in cabana, mancam, vedem o poza veche facuta tot acolo in care protagonistul principal era chiar Caragiale, mergem la cort, ne punem caciulile, bem niste vin si somn de voie!!