3 nebuni la Malaiesti – Dupa exact 6 luni (2 ianuarie – 2 iunie) – A doua zi

E impropiu sa spun tot “3 nebuni la Malaiesti”.

Ne-am trezit dimineata, am mancat, am mai stat ce am mai stat, m-am dus de m-am jucat cu cainii de la cabana, dupa care m-am dus de am vorbit din nou cu salvamontul sa stiu daca o pot lua pe Horn sa ma duc la Omu. Mi-a spus ca pot sa o iau fara prbleme, asa ca am zis “Hai si la Omu!” Oricum vroiam sa ajung pe Horn, dar am zis ca ma duc dupa ce se topeste zapada. Am stars cortul, am facut proviziile de apa si am pornit la drum. Era muuuult muuult soare si ne era ff cald. Am baut destul de multa apa pe drum..Cand intorc capul vad ca vine dinspre Predeal un nor mare. Am sperat ca nu vine pana la noi ca stiam ca daca ajunge pana la Horn acolo se opreste. Am ajuns pe platforma glagiara. Superb loc! In toate directiile unde te uitai nu vedeai decat pereti de stanca. Cand sa intram pe Horn ce ajunge din spate norul ala mare si ne baga inbtr-o ceata laptoasa. Intr-un fel era bine ca nu mai puteam de cald. Dar acum era destul de racoare pentru ca eram si pe zapada inghetata…Intram pe Horn si ne izbim cu un drum tare anevoios. Panta abrupta, drum inghetat…Noroc ca unul dintre baieti avea un bat de sky la el si l-am pus la inaintare sa mai adanceasca urmele care deja erau facute. Ne-am chinuit si dupa aproximativ o ora iesim din Horn. Cum am iesit dintre stanci cum am dat de soare. Atunci ne-am izbit de un peisaj superb: Valea Gaura. Ne oprim, dam niste telefaone, bem apa, facem poze si pornim spre Omu. La 2 minute ne intalnim cu 2 tipi (pe la vre-o 50 de ani) care ne-au dinut de vorba in jur de juma de ora. Pornim din nou spre Omu. Nu stiu de ce, dar aveam foarte multa energie in mine si eram mult in fata. Dupa vre-o 20 de minute ajungem pe varf. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma sui pe piatra, lucru pe care asta-vara nu l-am facut din cauza oboselii. Am mai stat ce am mai stat, am admirat peisajul, Valea Cerbului, Drumul pe la Cerdac, Varful Bucsoiu si tot ce se vedea. Am vrut sa mancam, dar pentru ca am hotarat sa trecem si pe la Monumetul Eroilor (Crucea de pe Caraiman) si se facuse tarziu am sarit peste acest mic detaliu cum ar fi mancatul. Asa ca o luam in jos. Era racoare si bine pentru ca eram in umbra muntelui. Ajungem si la Cerdac, trecem si o luam la stanga spre Cruce pe langa Costila. Eram destul de aproape, si se vedea foarte impunatoare langa noi. Dar de-odata se innoreaza si incepe sa picure. Eu m-am speriat avand experieten neplacute cu o luna inainte cu furtuni pe platou, asa ca ne-am oprit de am mancat si am luat-o spre Babele spre telecabina. Dar ploaia s-a dus destul de repede. Asa ca am luat-o din nou spre Cruce. Am ajuns acolo, desi era nou si era o ploaie mocaneasca se vedea Valea Prahovei superb. Am vrut sa fac ce a facut si tata cu multi ani in urma, dar nu aveam timp, asa ca am plecat spre babele sa prindem ultima telecabina. Ne uitam la ceas si vedem ca e destul de tarziu, asa ca am grabit pasul. Pe cei 2 i-am lasat la vre-o 5 minute in spate. Ajung la Balele si imi spune ca ultima telecabina este la 5 fara 15 (adica mai aveam 5 minute sa ajungem). Am urlat dupa cei din spate sa se grabeasca, si exact cand am ajuns langa cladirea telecabinei am vazut-o plecand. Totusi intram si vorbim cu cel de la tichete si ne spune ca mai este o telecabina. Ne-am facut cruce si ne-am dus sus. Am luat telecabina, am ajuns in Busteni si ne-am oprit direct la o bere sa ne racorim ca nu mai puteam de cald. Am mai pierdut dupa timpul prin Busteni si prin gara si ne-am suit in tren. Ne-am terminat repede vinul si am in cele din urma acasa, rupti de oboseala, cu o febra musulara de zile mari dar cu niste amintiri de neuitat, dupa o calatorie de neuitat!!