Fie ploaie, fie vant, dupa Lotru eu tot plang!

Raport de tura

&

Fie ploaie, fie vant, dupa Lotru eu tot plang!

Capitolul I – Drumul si prima zi de urcat (baut)

A fost odata ca-n povesti/ A fost la o adica/ De prin Ploiesti venea razand/ O prea misto echipa…

Pai cam asa a si fost…ne-am adunat miercuri in gara o mare parte sa dam bani de bilete, si biletele ca biletele, dar vinul…Numara Fof al nostrum banii si dupa un calcul reiese ca tre’ sa dam la CFR doar vreo 750 de lei (o nimica toata). Strangem banii, vorbim ultimele detalii, sin e intelegem san e intalnim in gara joi pe la 10 far’ un sfert (seara).

Joi ne intalnim in gara (hehe, am fost printre primii ajunsi – cred ca se intelege cat eram de nerabdator in ceea ce ma priveste) si incep sa apara unu cate 2. Cel mai important moment a fost cand a venit neamu’ lu Fofirca. Nu de alta, dar ei aveau in masina tot vinisorul nostru. Toata gara se uita la noi cum caram din masina pe peron sticla dupa sticla (nu au fost decat vreo 28 de litri, deci nu prea mult). Punem vinul in rucsaci, ne mutam la linia 2 si asteptam sa ne vina “caleasca”. Apare, ne suim in vagonul 9 si ne cautam locurile. Ne asezam, cu chiu cu vai putem si rucsacii, stam vre-o 5 minute si dupa ne gandim ca tre sa cantam, ca doar na, suntem in tren. La un moment dat s-a intamplat un accident teribil: O sticla de vin s-a fisurat. O transferam, cantam, vine nasu, vede, pleaca nasu…la 00:19 ajungem in Brasov (sau cel putin asa scria pe bilet). Mergem in sala de asteptare, ne ocupam un perete, si ingingem o partida de carti. TROMBON! La un moment dat am iesit pe peron sa filtrez putin aerul printr-o norocoasa (sa fumez o tigara). Surpriza: trenul nostrum tocmai acum gara. Ma duc, dau de veste, luam rucsacii, ne luam si pe noi, si hop-top in tren. Ne ocupam juma’ de vagon, ne asezam, vorbim, glumim, da ia sa ne mai si culcam frate. Unii somn de voie, altii incercau fara succes, altii nici atat. Pe la vreo 3 dimineata apare si TF-u (care cu un exces de zel nesimtit a controlat totul la sange).

La 5:36 ajungem in Sibiu. Ne punem rucsacii in sir indian, ocupam toata auto-gara, Luci se duce si ne cumpara bilete si vedem cum pleaca o masina de Cisnadie fara noi. O asteptam pe urmatoarea, ne imbulzim sa prindem loc (desi am fost cam singurii din masina) si plecam. Toti cu ochii pe geam sa vada macar putin din Sibiu si in cele din urma ajungem in Cisnadie. Acolo Fof a flirtat cu o tanara doamna/domnisoara care ii facea cu ochiul de la fereastra. Insa tipa ne arata la toti vergheta…Fof, nu plange, lumea nu se termina aici! Ne vine si masina care ne duce pana dincolo de Vadu. Dupa ultimele pregatiri ne facem curaj si o purcedem spre tinutul lu’ Creasta-nalta-n-varf-de-munte (spre cabana). Urcam pe drum forestier si vedem salamandre (pentru unii din noi era pentru prima data cand vedeam asa ceva). Urcam, urcam, pierdem marcajul, ne intoarcem, il gasim si iar urcam si urcam si tot urcam. Ne oprim intr-un loc cu bell-vedere sa mancam. Dupa juma’ de ora iar la drum. Dam iar de drum forestier si urcam si urcam si iar urcam. La un moment dat se face nor si incepe sa ne picure Punem pelerinele de ploaie ca dupa 5 minte sa le dam jos. Mai mergem 5 minute, iar ploaie. Cam asa a fost o ora intreaga. Iesim de pe drumul forestier si intram iar in padure. Mergem ce mergem si gasim primul pisc de zapada, unde se vedeau si urme de urs si de ursuleti (naspa moment!). Ajungem intr-o poenita unde era si o stana cam abandonata unde iar ne oprim. Dupa ce plecam vremea iar isi bate joc de noi. Intram in padure unde pe poteca mai era inca zapada (doar cat sa te uzi la picioare). Ajungem la o rascruce de drumuri unde ne oprim pentru ultima data. Deja se simtea un aer de munte zdravan! Ne-am dat seama ca nu mai avem mult. Pe ultima poteca Bulai mi-a tras o sperietura zdravana: Era dupa un pom (uda natura) si cand am trecut pe acolo a inceput sa maraie. La dracu, tare m-am speriat! Iesim in gol alpin si urcam ultima portiune. Peisajul era fantastic! O priveliste de neuitat!!! Cand ajunge primul sus in varful crestei urla cat il tin plamanii: “CABANAA!!!”. Dupa vre-o 6 ore de mers si urcat ajungem la cabana unde incingem un festin. Ne ducem in camera si ne bagam la somn ca eram rupti. Ne trezim mancam, si hop, se face noapte. Fiind o saptamana ploioasa bateriile de la cabana nu s-au incarcat si am stat in bezna. Am aprins niste lumanari, am luat niste sticle de vin, si Maria cu frontala-n frunte a inceput sa ne cante. Dai cu vinul si frontala, am cantat melodioara. Mergem sus la somn. Am mai ras si glumit pana am inlemnit cu totii (dormeam, nu al’ceva).

Capitolul II – Viscolul si plimbarea

A doua zi dupa ce am mancat ne-am hotarat sa mergem sa vorbim la telefon (nu aveam semnal la cabana deloc, deci trebuia sa urcam pana pe creasta). Era o ceata de o taiai cu cutitul si un vant pe masura. Ajungem sus si se pune pe viscol, viscol frate, nu joaca. Varful era la vre-o 5 minute si o purcedem inspre el. Viscolul s-a orpit si datorita vantului s-au imprastiat si norii. Iar o priveliste superba! Vedeam Valea Oltului si chiar Oltul, Sibiul, creasta Lotrului si multe altele. Ne hotaram sa mergem la o plimbarica. Trecem pe langa un pom traznit, trecem printr-o morcila afurisita, Fof arunca cu niste zapada dupa noi etc. Ne intoarcem la cabana si deja se facuse ora mesii. Toata lumea conservele pe mese, painea pe terminate, primusirle ardeau samd. Cea mai mare bataie a fost pe tocanita lu’ Separatistu Uase (asa un om sa ai cu tine pe munte si nu ai cum sa mori de foame!!). Fof se duce la buda cu lingura (desertul?!) si vine foarte satisfacut. Dupa masa niste somn, ca na, nu strica). Ne trezim si o mare de oameni jucam uist la frontala. A mai durat cateva ore jocul lor. Maria nu ne-a mai cantat (sa stii ca te tin minte). A cantat Sar’la’tini (care cred ca era defapt Matolini). Ne bagam la culcarica stigem luminile, dar ceva nu era in ordine. Vorbesc cu Roxana care era de aceiasi parere ca si mine si gasim problema: nevoie acuta de tutun. Ies cu ea la o tigara. Afara iar ceata de nu-ti vedeai nici tigara. Eram in bezna totala. La un moment dat se aude langa noi un scheunat. Evident ca nu ne-am gandit la cainele care stiam ca e pe langa cabana, ne-am gandit la chestii mai fioroase. O apuc de man ape Roxana si o zvacnim in cabana sa ne terminam tigara. Am uitat sa va spun ca nu toti trebuia sa dormim in cabana pentru ca Gabi a propus sa punem cortul de 3 si sa ne bagam 3 in el.

Capitolul III – De ce trebuie sa si plecam??

Ne trezim dis-de-dimineata, mancam, facem rucsacii, ne luam adio de la George (tipul care avea grija de cabana si o purcedem pe traseu). Prima

portiune era cunoscuta pentru ca pe acolo urcasem. Dar dupa drumul se schimba. Un drum lung, dar absolute superb! Coboram ce coboram, mai si urcam putin, si dupa iar coboram. Vedem urme de KTM, vedem multe stane, urme de mistreti si peisaje care mai de care. Iesim din padure ca sa intram in alta padure si tot asa. Ajungem la un moment dat intr-o poenita mare mare cu vre-o 6-7 stane (toate abandonate) unde erau si 3 cai care pasteau in voie. Popas frate. Toata lumea poza la cai si la stane, ne tragem noi intre noi in poze, mancam, bam o gura de apa, si ROIU! Nu departe marcajul disparea ca magarul in ceata. Gasim noi un drum forestier dar vedem si un cioban cu oile. Mergem la el, ii dam sfanta tigara ne arata pe unde tre’ sa mergem si aia e. Coboram pe drum, coboram printr-un parau si dupa iar pe drum. Am luat 1-2 mocirle mari si adanci de m-am facut la picioare muci! Dupa atata mers simteam cum imi fierb picioarele. Maria si Jimmy se fac hippioti si isi pun floricele in par, unii mai in fata, unii mai in spate dar nu dupa mult timp ajungem in Talmacior. Pornim spre Talmaciu (ca na, acolo era gara) si de-odata Sar’la’tini trece pe langa mine; era intr-o caruta. Ne mai suim cativa si mai luam inca 2 rucsaci si aia e. In caruta erau Adi (nu Tugu), Roxana, Hevi Sar’la’tini…si mai cini?? Ideea e ca am fost 5 plus rucsacul lu’ Soso si al Ancai. Ajungem in gara, bem 1-2-3-etc beri mancam ne odihnim, vine trenu si plecam. In compartiment (desi era de 6 locuri) am stat cam 16. Doar na, nu puteam sa o lasam pe Maria singura cu chitara si cu Jimmy (care mai era si la bustul gol). Cantam, bem tot vinul, bem si bere…Moment tragic in Brasov: Jimmy ne paraseste. Separatist, separatist, dar chiar asa?! Mai luam niste bere, si ne indreptam spre Home Sweet ‘naspa’ Home! Puteam sa mai stam cateva zile-saptamani-luni ca io nu ma suparam.

Capitolul IV – Concluzia
Asta-i simplu: Sa bem vin, sa ne matolin, noi pe munte sa pornim, cu mult vin si o chitara, sus pe munte spre poiana (unde sa punem cortul de 3 si sa ne bagam 3 il el).

END!!!

Hevi