Patru ani “la misto” – Sa nu ma vada mama cu tigara-n gura – Iresoponsabilitate (clasa a-X-a)

Trec lunile de vara, e momentul sa mergem la scoala  – naspa frate, dar aia e! Asa ca echipat cu multa sila, si intr-un fel revoltat de faptul ca a inceput scoala, ies din bloc, traversez strada si intru-n curtea liceului. Imi vad colegii, o vad si pe Ionita (killerul pletei mele), il vad si pe Predeanu (dirigu pe vremea aia), intram in clasa stam putin si tira la bere!

In clasa a-X-a mi-am cumparat primul pachet de tigari. Pall Mall albastru, pachet mic. Nu am fumat prea mult Pall Mall ca am trecut pe Marlboro Lights mic. Tin minte ca ma ascundeam ca de dracu sa nu ma vada careva si sa afle ai mei. In fiecare pauza ieseam cu Para la “o fetita”. Andreea (pe vremea aia sormea), Carmen si mai ales Roxana trageau de mine sa ma las, sa nu mai fumez, dar n-au putut sa ma convinga.  Chiuleam cu Para mereu ca ne plictiseam, chiuleam atat de mult incat stiam toate bancile din parcurile de langa scoala.

Mergem la scoala, la orele alea plictisitoare…Predeanu tot nu ma putea suporta, tot in 2 si 3 ma tinea, Ionita (aia de chimie) tot ma trimitea la frizer si nu ma vedea la orele ei decat odata la 2 luni (ori nu veneam eu, ori nu venea ea, oricum nu mai conteaza). Imi aduc aminte ca a venit intr-o zi profa de romana si ne-a spus ca liceul o sa faca o preselectie pentru trupa de teatru. Carmen desi nu  era la scoala in ziua aia a fost trecuta pe lista pentru ca stiam ca a mai facut teatru si ca vrea, si eu n-am avut nici o intentie sa ma inscriu, dar profa tot spunea sa ma bag si eu ca m-as descurca bine si ca nu am de ce sa nu incerc macar.

Am ajuns in anul acela sa chiulesc pana la 3 ore pe zi in fiecare zi. Faceam orice numai sa nu mai stau in banca. Chiuleam pana si la religie cand dadeam lucrare si nu ca nu m-as fi descurcat, dar imi era lene sa scriu atat.

Tin minte ca am iesit odata de la ora de sport (pe care eu oricum nu-l mai faceam din clasa a-9-a din cauza spatelui – daca tin bine minte am povestit despre spatele meu) si mi-a zis para sa stau cu el la o tigara, dar aveam franceza si trebuia sa-mi scriu. Eh, oricum am stat si am fumat atat de repede ca mi s-a facut rau de nu m-au dus pe brate in clasa. Toata ora nu mi-am putut salta capul de pe banca. La un moment dat am si adormit. A fost pentru prima data cand am dormit la o ora. Nu stiam ce va urma. Si ca tot zic de franceza, cea mai funny parte a fost cand ne-a prins profa cu tema copiata pe toti. Problema nu era ca aveam toti aceiasi tema, ci ca era luata de la clasa paralele care avusesera franceza cu o ora innainte. A inceput profa sa rada si noi dupa ea.

Tot in clasa a-X-a chiuleam ora de ora de la desen pentru ca faceam cu o babuta care nu era tocmai in deplinatatea facultatilor mintale in ceea ce priveste o clasa cu profil real, si mai ales mate-info. Asa ca, in fiecare luni (sau marti, nu mai tin minte exact) de la ora 5 ma ducea acasa sa mananc pentru ca mai aveam dupa inca 2 ore si imi era foame

In toamna am avut si o vacanta destul de frumoasa. Au facut tovarasii profesori greva care a tinut o luna. Ce-a iesit in aceasta vacanta greu de povestit. Imi aduc aminte ca plecasem de la primul majorat la care am fost vre-o data si stateam pe banca in parc la 5 dimineata si alergam dupa brichete pentru ca nu aveam cu ce sa ne mai aprindem ultimele tigari. Tot in perioada aia a fost ziua Aianei si acolo iar a fost fun (cel putin prima parte, adica atat cat tin minte) – nu povestesc ca nu sunt tocmai mandru de ce-am facut, de parca ar mai conta acum…

Vine primavara si vine si preselctia pentru teatru. Imi aduc aminte ca a venit profa de romana in clasa si ne-a spus sa ne ducem in amfiteatru si atunci cand am trecut pe langa ea mi-a spus”Andrei, nu-ti fie frica. O sa-ti placa. Ne mobilizam toti cei inscrisi si mergem in amfiteatru (era pliana sala). Profesorul e un tip foarte nonconformist, asa ca tine”. Stateam in amfiteatru si asteptam destul de emotionat. De-odata se deschide usa si intra un tip cu o barba imensa si o caciula neagra pe cap. Ne ridicam toti respectuos sa-l salutam, dar el cand ne vede ce facem isi face cruce si ne spune sa stam jos. Intre timp am ajuns prieteni bun cu profu (ca doar na, el e Gabi). Repetitiile la teatru erau din ce in ce mai interesante. Chiuleam zile de-a randul ca sa merg la repetitii, si cand nu aveam repetitii tot chiuleam si dadeam vine pe teatru. In fiecare zi eram la teatru prin parcuri.

Vine 30 martie, ziua liceului, si trebuie sa jucam pentru prima data in fata publicului – toti profesorii din scoala erau prezenti, plus diverse personalitati chiar si premaru’. A iesit super bine, toata treaba. Pe 19 mai am participat si eu cu echipa la concursul de teatru intre licee. Am intrat in teatru dimineata si am iesit seara cand se insera. Am fost echipa cu numarul 3 in concurs. In fata noastra Spiru Haret si LMV-ul. Stiam ca LMV-ul va castiga pentru ca aveau pile foarte mari. Vine si momentul mult asteptat, adica premierea. Locul pentru cea mai buna interpretare masculina l-a luat un tip din Sinaia – pot sa spun ca au jucat demential oamenii aceia. Am ras la piesa lor pana am cazut de pe scaun. Locul pentru cea mai buna interpretare feminina l-a luat Aiana – nu comentez cum si de ce. Locul 3 pe echipe LMV-ul. Ei plangeau de suparare ca n-au luat 1 si noi de fericire. Locul 2 trupa lu’ Gabi, dar cea din Caragiale, trupa Pas, nu trupa noastra (Gabi a pregatit atunci 2 echipe). Si vine momentul pentru locul 1. Intra Calota (pe vremea aia primar) pe scena si spune ca echipa care a luat locul 1 a mai impresionat si pe 30 mai. Eu cu o colega mi-am dat seama ca de noi e vorba si am inceput sa urlam de fericire. Dupa se aude clar si raspica “Trupa “Noi” de la liceul Nichita Stanescu”. A fost totul ca o explozie. 16 insi au inceput sa tipe de fericire, Gabi de-abia cobora de pe scena si nu a constientizat ca tot el luase si locul 1, pentru ca nu se astepta. In aceam vineri am chefuit la Motorrock cat s-a putut.

Eh, am facut-o si p-asta. Toti profesorii ne felicitau prin scoala si acum parca nu se mai uitau urat la mine ca atunci cand le spuneam ca nu ma duc la orele lor ca sa ma duc la teatru.

Se apropie sfarsitul de an, reusesc sa scot note de trecere la mate, la bio si la chimie, deci totul era super.Si in cele din urma vine si sfarsitul.

Pot sa spun ca a fost cel mai frumos an de liceu si cel mai frumos an din viata. Am exerimentat tot ce s-a putut experimenta. A fost primul an cu majorate, au fost primele betii, au fost primele chefuri adevarate, si cei mai buni prieteni atunci mi i-am facut. Nu o sa uit niciodata anul acela si nici vacanta care a urmat, cu plimbarile si cu tot ce a fost…dar asta, alta data.

Tin minte ca tot tragea mama de mine sa citesc si mi-a dat ea o carte care spuea ca o sa-mi placa foarte mult: “Elevul Dima dintr-a saptea”. Spunea sa o citesc ca o sa-mi placa, ca o sa rad de cum dormeau elevii la scoala pe banci in timpul orelor and stuff like that. Nu credeam ca asa ceva se poate face, dar am descoperit pe propria piele, dar toate astea in urmatoarele posturi.

Cam asta ar fi. Daca imi aduc aminte de ceva o sa modific  postul si o sa postez si un comentariu ca sa se stie. Dar pana data viitoare, numai bere si tigari – adica tot binele din lume

V-am pupat pe palarie,

Andrei Hevi (heavy bleaicarul)