Mancare studenteasca – Nu te lua dupa Vali ca stim unde ajungi…pe buda

Stateam acum cateva zile la taclale cu un coleg si depanam amintiri vechi de aproape un an, si anume din sesiunea de toamna de anul trecut. Cand am inceput examenele m-am mutat din nou in bucuresti pentru 2 saptamani. Ca sa scap de taxa de camin care era destul de maricica, am stat la un coleg (care oricum platea chirie ). Ne-am adunat la el mai multi…un fel de camin de nefamilisti.

Pana sa ajung acolo imi tot spuneam ca ajung, fumez o tigara si ma apuc de invatat. Doar ca in noaptea aia nu a fost chip sa invat ceva, nu de alta, dar m-am intalnit cu colegii pe care nu-i vazusem toata vara, si nu stiu cand a trecut timpul. Au fost 2 saptamani super (exceptand partea cu examenele).

Dar eu al’ceva vreau sa va povestesc, ce-i drept, din alea 2 saptamani pe care le-am petrecut la Vali. Ca tot omu’, mai si mancam. Dar cu mancarea de acasa s-a terminat repede (ca Vali e ca un sac fara fund) a trebuit sa ne aprovizionam “studenteste”. Facem sedinta de “familie” si ne gandim ce sa ne gatim, sa fie ieftin, bun si usor de facut…dupa cateva minute ne hotaram sa ne facem un piure de cartofi cu niste ficatei. Era si usor de facut, si nici prea migalos dar mai ales gustos. Pe Vali si pe Marius i-am trimis la shopping, eu cu Tuco ramanand sa…dracu stie..cred ca ne uitam la LOST. Vin baietii cu cartofi, margarina (ca untul e scump), chiar si cu lapte, dar si cu o caserola de ficatei…Nu stam mult pe ganduri si ne apucam de treaba. Fierbem cartofii sa facem piureul (si daca se gaseste vre-un destept sa ma intrebe daca i-am curatat si noi inainte, da, i-am curatat, taiat, spalat, apretat etc) si Tuco vrea sa se apuce sa gateasca ficatul. Desface caserola…parea totul okey. Dar cand pune mana pe prima bucata de ficat visul nostru de oameni satui se duce pe apa sambetei. Ficatii aveau o culoare putin cam ciudata. Ne-am gandit ca o fi de la faptul ca au stat prea mult timp congelati. Cand a vrut sa-l si spele m vazut ca se cam sfaramau si ca nu aveau o culoare care sa mi se para normala. Pun mana pe telefon si o sun pe mama sa o intreb daca e normal ca mancarea noastra sa fie putin mai ecologica (ficatii aveau o tenta de verde – dar nu miroseau). Nu mai stiu ce a zis mama, cert e ca ne-am uitat pe eticheta ambalajului la termenul de valabilitate. Soc! 2 ani garantie. Scria pe eticheta 2008-2010, fara alta data mai concreta. Nici aparatele electrocasnice nu au valabilitate 2 ani de zile, dar au produsele perisabile. Foarte tare. Tuco a zis clar ca el nu mananca asa ceva. Noi trageam de el sa-i punem la facut si vedem ce mama dracului iese, si in functie de cum se comporta pe aragaz ii mancam sau nu. Nu s-a lasat convins, dar a a zis ca-i face pentru noi. De cum i-a pus in cratita si au inceput sa fiarba am zis clar ca nu sunt de mancat. Se descompuneau, se faramau…nu ramanea mai nimic din ei. Vali tot insista ca el asta mananca, ca arata foarte bine si ca suntem noi nebuni. Mai sa fie…M-am dus repede jos si cu ultimii banuti am luat niste carnati. Vali nu a vrut. Terminam de preparat tot ce era de preparat, si ne asezam la masa. Era chiar okey mancarea (oricum, nu mancati piure facut de Tuco ca pune in el zahar!). Vali, care manca niste resturi de ficat (ca doar cam atat ramasese din ei) se freca pe burta in fata noastra ca sa ne arate cat de bun e. Bine, stim cu totii ca Vali nu este un om pe care sa-l duca bibilica la niste gesturi mai avansate decat alea facute de toti in gradinita. I-am explicat lu’ Vali sa nu manance, ca nu vreau sa-mi petrec cu el o noapte la Floreasca, ca am de invatat si facema misto de el ca daca pateste ceva o sa le spun doctorilor ce a mancat si o sa-i faca o clisma. Misto a fost ca a si pus botul. A mancat 2 portii (si nu a facut-o doar ca sa ne arate noua ce am pierdut, ci si pentru ca asa mananca el de obicei). Din fericire noaptea a trecut fara nici o peripetie. Show-ul a inceput ziua urmatoare cand am vrut sa ma duc la buda, dar era ocupata de Vali. Si atunci stau si ma gandesc ca l-am vazut ca facea naveta bucatarie-buda. L-am intrebat prin usa ce are, si mi-a zis ca nu se mai poate ridica de pe buda, ca acolo a stat toata ziua, ca il doare stomacul, ca nu stie ce a patit. Cand a iesit am inceput cu totii sa facem misto de el si de prostia lui, desi stiam ca nu intelege ce-i spunem, dar nu ne-am putut abtine.

Concluzia: Renuntati la facultate ca sa stati la mami acasa unde e mancare buna si caldurica, sau nu te lua dupa Vali! (oricum nu te lua dupa Vali )