Daca acum un an am spus ca berea buna departe se bea, acum vreau sa completez: Cea mai buna bere departe se bea. Totul a inceput acum 2-3 saptamani cand mi-a venit ideea sa plecam la Sibiu. Lansez zvonul in stanga si in dreapta si adun o gramada de lume. Dar in ultima saptamana toti au contramandat cu exceptia unei singure persoane. Dar cum stateam noi joi noapte si faceam proiecte ne gandim din nou: „Hai!”, si hai a fost. Ne strangem 4 insi si pe la 4 fara ne suim in autobuzul care duce direct la gara. Iau bilete, ne suim in tren, plecam si tot asteptam sa treaca trenul de Ploiesti ca ne era sete. Si nu ca nu puteam sa desfacem berea, dar era multa lume in compartiment si stiam ca trenul se cam goleste la ploiesti. Ajungem in cele din urma in ploiesti, fug pe peron sa ma intalnesc cu mama. Asta asa, pentru ca i-am spus ca vagonul e mai lung decat peronul, dar ea..ma rog. Pana la urma o gasesc si imi da o ditamai papornita. O iau la fuga inaoi spre vagon pentru ca uitasem sa iau o alta sacosa care trebuia sa o las in ploiesti. Norocul meu a fost ca baietii au observat asta si au scos-o pe geam. Gava ia sacosa si imi da bocancii. Ma descalt, imi lasi adidasii pe peron si ma bag in bocanci. Asta era momentul mult asteptat. Deja incepusera sa ma enerveze adidasii. Cum pleaca trenul 
scoatem berea si chitara (tin sa precizez ca am ramas singuri in compartiment). Si dai si canta „A, a, apa de izvor, apa si alcool”. …Si trenul mergea si berea curgea…in Brasov cobor din tren sa iau prima gura de aer de ardeal. Cobor din tren, dar nu pe peron, ca peronul era la mama dracu si fumez linistit o tigara. Cele mai mari emotii le-am avut ca a oprit trenul in Rupea, ca na, stim cu totii ca acolo sunt numai tigani bozgori, si stim ca am mai avut scandal cu ei. eh, din fericire peronul era gol. Nu mai mergem mult si ajungem in Sighisoara – pentru mine, capitala sufletului meu 😀
Noroc ca mai tineam minte unde era benzinaria si nu a trebuit sa mergem pana la Globus ca sa luam un pet de bere. Ne continuam drumul si ajungem langa Venesis…ce trist arata bodega cu portile inchise. Dar in dupa 2 minute a aparut si Dan. Ne cheama inauntru, ne face o cafea si ma pune sa scot chitara sa ne arate cate ceva. Baietii (care de-abia atunci il cunoscusera) raman cu gura cascata. Si atunci Gava ii pune intrebarea cheie „Dar chitara ta unde este?” Raspunsul a fost unul pe masura. „Nu vreau chitara. Nu am nevoie”. Stam la povesti si pe la 1 si ceva ne laum talpasita. Si asa am stat destul pe capul omului. Si incepem sa urcam spre cetate..si ajungem. mergem la 
turnul cu ceas, facem niste poze, ne uitam la panoama oferita de cetate, urcam pe biserica din deal, intram in cimitir unde…ne gandim sa cantam si noi ceva. dar era prea bezna pentru asa ceva. asa ca am coborat tot langa turn unde am scos chitara si am cantat ceva. Am fost dupa la non-stop si am cumparat cele mai proaste senvisuri EVER! Ma rog, pana la urma, plecam in gara. Problema e ca mai aveam de stat inca 2 ore pana la tren. Dar o ora am dormit asa ca timpul nu a trecut chiar greu. Insa cand m-am trezit si am iesit pe peron. Vai de capul nostru ce benga dracu’ am indurat 10 minute pana a venit trenul. Am zis ca asa ceva nu e adevarat. Nici nu puteam sa mai vorbesc. Ma rog..pana la urma a venit tenul, dar frigul din oasele noastre persista. M-am asezat, m-am invelit cu geaca si 2 ore juma am dormit neintors. Cand m-au trezit baietii eram aproape in gara in sibiu. Cica ar fi incercat nasu’ sa ma trezeasca cand au inceput sa-mi sune alarmele de la telefoane, dar eu nu stiu nimic 😀
Eh, dar mai conta? Eram in Sibu! Mergem zgribuliti vai de capul nostru spre centru (cel putin asa banuiam ca mergem, si nu am gresit) pana ce la o intersectie dam de 2 domnisoare dragute foc si le intreb de o carciuma unde sa putem bea un cei cald. Ne ghideaza ele spre directia X, dar nu am inteles nimic. Nu dupa mult timp gasim un restaurant si bem 
mult doritul ceai. Daca la Cluj i-a fost rau lu’ Emanuel, in Sibiu victima a fost Marius. Din fericire nu a fost la fel de grav. A dat la boboci odata si i-a trecut. Eh, una peste alta plecam si de acolo si ne indreptam spre centru vechi. Ne uitam la cladiri in stanga si-n dreapta, mai trageam cate o poza…eh, nu dupa mult ajungem in Piata Mare, care, e MARE! M-am asezat comod pe o banca si mi-am aprins o tigara. Stateam jos si admiram tot ce era in jurul meu. Am avut noroc ca in zona era un punct de informare turistica. Am luat o harta, am intrebat cateva chestii acolo, si hai la drum. Intai si intai am vizitat muzeul National Brukenthal de care auzisem foarte multe de la ai mei, dar imaginatia mea nu era nici pe aproape de adevarul pe care urma sa-l vad. Cred ca am stat in muzeu peste o ora juma, dar pot sa spun ca a meritat cu varf si indesat. Am fost dupa in Turnul Sfatului de unde am vazut imprejurimile. Am mai fost la cateva muzee si dupa ne-am asezat sa mancam. Somnul deja ne napadea pe toti, dar cu o bere rece pe post de cafea am rezolvat problema. ca sa ne priasca mancarea ne-am dus in parc si vegetam pe o banca. Dar cum timpul nu era cel mai bun prieten al nostru a trebuit sa ne miscam 
destul de repede. Am gasit o ramasita din zidurile cetatii, inca un muzeu de vizitat (care a meritat din plin) si dupa ne-am intins putin pe iarba sa ne mai odihnim si noi oasele. Mircea a adormit aproape subit si eu cu Gava si Marius am incins o cantare. A fost funny ca am strans si fani chiar: un mos si niste copii de 5 ani :D. Dupa juma de 3 sferturi de ora il trezim si pe Mircea, mai fumam o tigara si mergem iar la plimbare, la o plimbare care s-a dovidedit din nou a fi superba. Am mers pe strada Nicolae Balcescu. Pentru cei care n-au habar despre ce vorbesc, sa stiti ca e o strada in genul strazii Republicii din Brasov, si pentru cei nu stiu nici de Republicii din Brasov o sa-l citez pe Gava care spune „Plimbati-va copii! Cat sunteti tineri!„. Ne-am asezat din nou in Piata Mare pe banca sa admiram domnisoarele care au iesit la plimbarea de seara. Il sun pe var’miu sa-l rog sa caute carciumi pe net – si nu ca noi nu ne informasem, dar am uitat foaia cu adrese in camin :D. Ma suna destul de repede si imi spune ca a gasit un bar de rock chiar langa gara. Gasim adresa, gasim barul – se auzea super muzica din el – dar cand sa intram, 
surpriza…pe usa scria mare „INCHIRIAT”. Am mai stat 2 min in fata barului si intre timp a iesit o domnisoara foate draguta sa-si intampine 2 prietene. In momentul ala am turbat. De ce ele inauntru si noi afara? Nu se putea noi cu ele inauntru sau ele cu noi afara? Oricum ar fi fost bine :D. Gasim inca o carciuma in zona dar si aia era inchiriata. La dracu! Si atunci m-am hotarat ca orice-ar fi merge in R&B. Citisem pe net ca e misto acolo. Am zs ca nu mai caut alt loc decat 
ala, si ca daca o fi sa trec pe langa ceva deschis nu ma intereseaza. Am facut cam o ora juma pe jos pana in local, din simplul motiv ca nu ne-am uitat pe harta de la bun inceput si am gresit drumul de 2 ori :D. Acolo ne-am facut prieteni noi si ne-am distrat copios (sau cel putin eu cu Gava, pentru ca Marius si cu Mircea au mai dormit). Ce a fost acolo nu am sa povestesc. Asta e amintire care o voi pastra pentru mine. Ideea e ca nu am vrut sa mai plec, dar m-a luat Gava pe sus. In gara am mai avut niste probleme cu trenul, cu politia, dar pana la urma s-au rezolvat toate. Nici asta nu vreau sa povestesc pentru ca nu vreau sa ramana nimeni cu un gust urat acum la sfarsit.
Important e ca a fost frumos, ne-am distrat de minute, am vazut o gramada de lucruri si locuri noi, am cunoscut multa lume foarte de treaba si ne-am facut prieteni…in doar cateva ore. Next one? Nu stiu…probabil Alba Iulia. Ma bucur ca cei cu care am fost s-au distrat si si-au facut o parere foarte buna despre loc si nu numai: Curtoazie de Romania
"Totusi sunt ca voi" 